sâmbătă, 22 februarie 2014

Alte carti din 2013 - o carte intr-un paragraf

De prin draft-uri adunate, pe ici pe colo completate:

Simone de Beauvoir, "Memoriile unei fete cuminti", Humanitas, 2011
E un copil fericit: o fata cuminte, care invata bine, care creste intr-o familie fericita, iubitoare, armonioasa, intr-un mediu intelectual stimulator dar pana la urma surprinzator de conservator. Tatal, burghez cu aspiratii artistice, dar si aristocratice, se implica in formarea ei intelectuala; mama, burgheza tipica, foarte pudica si evlavioasa, se ocupa de educatia ei morala, sufleteasca. Parintii sunt mandri de ea si ea face tot ce poate sa ii faca si mai mandri. Adera total la valorile familiei, are elanuri nationaliste in timpul primului razboi mondial - parintii spun mandri/amuzati  "Simone e foarte sovina" - dar mai ales elanuri religioase, chiar mistice, gandindu-se chiar sa se calugareasca. Asta pana la adolescenta...

C. S. Lewis,  "Surprins de bucurie", Humanitas, 2012 (eng. "Surprised by Joy: The Shape of My Early Life" )
E o carte autobiografica in genul Confesiunilor sfantului Augustin, in care C.S. Lewis isi povesteste copilaria, adolescenta si tineretea, anii de formare intelectuala (nu numai scolile englezesti, care de altfel apar intr-o lumina foarte proasta, ci mai ales cartile care i-au hranit imaginatia si l-au format ca scriitor) si spirituala (traseul de la crestinism spre ateism, pe la 15 ani, apoi inapoi de la ateism, trecand prin teism, spre crestinism, pe la 30 de ani).


Alina Nedelea, "Soseaua Catelu 42", Editura ALLFA, 2012
N-am idee cat e real si cat nu in autofictiunea asta. Cartea povesteste pe tonul cel mai colocvial lucruri uneori dintre cele mai dureroase: saracia comunista, saracia postcomunista si o familie cat se poate de disfunctionala. Mama ii povesteste fiicei cum a incercat sa o avorteze, cate si mai cate si-a facut (pe vremea lui Ceausescu). Tatal isi da fiica adolescenta afara din casa dupa moartea sotiei, ca sa se poata recasatori; acelasi tata insa, pe vremuri, urcase 7 etaje in fuga cu bateria masinii in brate, ca fetita sa poata vedea "Gala desenului animat", cand se luase curentul...



Patrick Ness, "More than this"
Un baiat se ineaca, traieste agonia sufocarii si zbaterii inutile - apoi se trezeste intr-o lume stranie desprinsa parca din propriul trecut. Mai multe nu va pot spune fara spoilere: Cartea e un fel de "I am Legend" meets "Matrix". Mi-a placut partea de "I am Legend" si nu mi-ar fi displacut in principiu chestia gen Matrix, dar nu mi s-a parut ca se lega destul de bine. In special mi s-a parut aiurea ca incepe asa grav si sfarseste asa facil si neverosimil, un pusti salvand situatia de fiecare data in ultima secunda etc.



 C. S. Lewis, "That Hideous Strength"
E un SF, ultima parte a unei trilogii SF astazi uitate. Prima carte era cu o calatorie pe Marte, a doua pe Venus (ambele locuite), cea de-a treia e o distopie si se petrece aici pe Pamant. Incepe interesant, promitator: un tanar si  ambitios cadru universitar incearca sa patrunda in cercul care face jocurile de culise de la o fictiva universitate englezeasca si se simte onorat cand este recrutat de fundatia stiintifica N.I.C.E., care insa nu e ceea ce pare si curand se remarca prin exproprieri abuzive, amintind de evenimente care au facut valva la noi anul trecut... Apoi insa cartea o ia razna, apare Merlin reinviat (mai exact trezit dintr-un somn de veacuri) si in final iese o baie de sange. Nu o recomand. Pe langa teama de stiinta si tehnologie, vazute ca pericol  potential (ca sa nu zic "lucrul dracului"), mai e si de un misoginism penibil: politia secreta e condusa de o femeie-comisar lesbiana sadica, personajul 'cel mai' pozitiv ca sa zic asa insista pe ideea ca masculinul e superior femininului si Merlin zice ca o femeie merita moartea pt ca a folosit mijloace contraceptive! Curios, i-a placut lui George Orwell.

Sergiu Somesan, "Apocalipsa dupa Ceausescu", Editura Vremea, 2012
Nu e o carte istorica ci un roman SF. Un inginer pensionar isi descopera intamplator capacitatea de a calatori in universuri paralele si si-o foloseste ca sa caute lumi paralele unde Ceausestii sunt inca la putere, sa-i aduca in lumea noastra, cu speranta ca vor redresa situatia Romaniei in criza. Aduce chiar doi, un Ceausescu bun si intelept (daca puteti concepe asa ceva - eu nu), altul mai dur chiar decat originalul, insa mai inteligent, un fel de mix Ceausescu-Antonescu (Ion, nu Crin). Nu o recomand - daca nu sunteti pensionari nostalgici - dar daca totusi sunteti curiosi, se poate citi si online pe blogul autorului - eu asa am citit-o. Lui Sergiu Somesan ii iese mai bine proza scurta (Povestiri fantastice si SF).


vineri, 31 ianuarie 2014

Cartile din 2013 - 10 recomandari

Acestea sunt recomandarile mele, alese dintre lecturile din 2013, pentru "biblioteca bloggerului", la initiativa lui chinezu. Nu sunt in ordinea preferintei, le-am grupat mai mult tematic.

1. Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieţi spusă de contemporani (volum editat de Cătălin Cioabă) Colectia asta de marturii disparate ale contemporanilor lui, de la nume ilustre ca Ioan Slavici pana la ilustri necunoscuti al caror destin s-a intersectat  incidental cu al poetului, portret compozit facut din cioburi de oglinzi,  mi se pare mai interesanta, mai autentica decat orice alta carte despre Eminescu citita de mine si captivanta ca un roman.



2. The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion - Jonathan Haidt
O carte de psihologie f. interesanta, te pune serios pe ganduri. Recomandata in special celor care se ambaleaza in discutiile despre politica sau religie si care nu pricep de ce "ceilalti" tot nu pricep, in ciuda tuturor argumentelor. Mai multe despre ea, probabil, intr-un post viitor - pana atunci, vedeti ce spune  Jonathan Haidt la Ted Talk.



3. Predictably Irrational: The Hidden Forces That Shape Our Decisions - Dan Ariely
4. The Upside of Irrationality: The Unexpected Benefits of Defying Logic at Work and at Home  - Dan Ariely
Tot carti de psihologie care te pun pe ganduri. Psihologul Dan Ariely a imaginat tot felul de experimente nastrusnice care sa evidentieze "The Hidden Forces That Shape Our Decisions". Pentru a va face o idee, vedeti ce spune Dan Ariely la Ted Talk - sau vedeti A Taste of Irrationality , ebook gratuit cu extrase din cele doua.


5. Jurnalul Annei Frank - cred ca ar putea functiona, impreuna cu Jurnalul lui Mihail Sebastian, ca vaccin impotriva antisemitismului (daca ar fi aplicat din timp - primul  la 15, al doilea la 18 ani, sa zicem). Anne Frank e o [pre]adolescenta normala - inteligenta, cu talent si  aspiratii de scriitoare, dar in rest cu preocuparile normale ale varstei. Scrie si despre acestea (neintelegerile cu parintii, idila cu  baiatul celeilalte familii ascunse acolo), dar scrie mai ales despre viata de zi cu zi in ascunzatoare, de multe ori cu verva, umor si spirit satiric, facand caricaturi viguroase unora dintre colocatari. Toate astea contrasteaza cu tragismul situatiei lor si mai ales al deznodamantului stiut.

6. A Grief Observed - C.S. Lewis
C.S. Lewis, scriitor cunoscut ca apologet crestin (direct in Mere Christianity & The Screwtape Letters sau indirect in ciclul fantasy despre Narnia), a publicat (initial sub un pseudonim) aceasta marturie bulversant de sincera a unui suflet ravasit de durere, dupa pierderea sotiei mult iubite. Consemneaza acolo starile sufletesti prin care trece pe rand, dar si ganduri revoltate, uneori de-a dreptul blasfemiatoare - apoi treptat, impacarea cu situatia si cu Dumnezeu. Printre randuri inchegandu-se si portretul regretatei sale "H." (de fapt Joy), o femeie exceptionala - cei doi au fost eroii unei povesti de dragoste cu totul neobisnuite (poate voi scrie despre asta pe blogul vechi).

7. Till We Have Faces: A Myth Retold - C. S. Lewis
Se petrece in antichitate intr-un imaginar regat barbar in care ajung doar vagi ecouri ale culturii Greciei clasice. Eroina naratoare, cea mai mare, dar si cea mai putin atragatoare dintre fiicele regelui, nu este o privilegiata, in ciuda sangelui regal, presupus divin. Ignorata sau umilita (pe tema urateniei ei) de un tata tiranic, brutal, coleric (personaj foarte reusit), capata convingerea ca nu va fi niciodata iubita de un barbat si nu va avea niciodata familia ei, copii, asa ca isi redirectioneaza dragostea filiala spre inteleptul ei maestru grec si in rest revarsa tot preaplinul ei afectiv spre surioara cea mai mica si frumoasa. Iar dupa ce sora cea mica e ceruta ca jertfa de preotii teribilei zeite locale a fertilitatii, iubirea devotata a surorii mai mari e incercata prin foc si dovedita pe cat de totala, coplesitoare, pe atat de posesiva.

8. The Brides of Rollrock Island - Margo Lanagan
Tot un fel de mit repovestit: basmul stravechi cu femeia pasare sau zana pe care, ca sa o ai in puterea ta si s-o iei de sotie, trebuie sa-i furi si sa-i ascunzi vesmantul sau penajul. Doar ca aici nu sunt pasari ci foci, transformate de vrajitoarea Misskaella  in femei ideale, de o frumusete stranie, tandre, iubitoare, blande, supuse si triste, foarte triste, tanjind dupa lumea subacvatica. Inca o coincidenta, si aici avem ca eroina principala o fata uratica. Misskaella se simte exclusa in mica comunitate izolata de pe o insula si chiar in propria familie nu numai din cauza fizicului neatractiv, ci si pentru ca, de cand era mica, batranele satului au banuit, dupa semne de ele stiute, ca va fi vrajitoare. Revansa ei e sa-i faca pe barbatii care o ignorau sa se roage de ea  ca sa-si aiba femeia perfecta, iar pe femeile care o priveau de sus sa se simta la fel de sterse si neatragatoare pe langa femeile foci ca ea pe langa ele pe vremuri. Autoarea ne face sa empatizam si cu atata vreme nefericita Misskaella, si cu victimele rafinatei ei razbunari.

9. Cantec de gheata si foc ( A Song of Ice and Fire) - G.R.R. Martin
Cred ca e cartea ideala pentru a-i deschide unui adolescent apetitul pentru lectura. O citeste nepotul meu de 15 ani, care nu citea nimic inainte, dar o citeste si taica-meu la 70 de ani - chiar si-a xeroxat harta marita, ca sa poata urmari mai bine. E un fel de poveste pentru adulti. Pt adulti nu numai prin doza (poate exagerata) de sex si violenta, ci si prin faptul ca pe langa dragoni si vrajitoare avem intrigi (urzeli), lupte pentru putere, o multitudine de personaje pictate nu in alb si  negru ci in toate nuantele de gri si intorsaturi de situatie mereu surprinzatoare. O poveste lunga (5 volume groase), fara sfarsit - ar mai urma 2 volume inca nescrise - careia la o adica i-ai putea gasi destule minusuri, dar care te absoarbe de incepi sa te gandesti: oare cine va castiga jocul tronurilor ?

10. O mie si una de nopti (cred ca nu mai are nevoie de prezentare)

Alte carti citite in 2013:

Fictiune in romana:

Soseaua Catelu 42 - Alina Nedelea

Dona Juana - Lorena Lupu (despre care am scris)

Fictiune in engleza:

The Perks of Being a Wallflower (Jurnalul unui adolescent timid) - Stephen Chbosky

More Than This - Patrick Ness

That Hideous Strength - C.S. Lewis (asta nu mi-a placut)

Memorii:

Surprins de bucurie (Surprised by Joy) - C. S. Lewis

Lumea de ieri - Stefan Zweig

Memoriile unei fete cuminti - Simone de Beauvoir

Istorie:

Tragedia Germaniei. 1914-1945 - Lucian Boia
(mi-a confirmat ce intuisem in comentariile de la postarea lui capricornk13.)

Or mai fi fost poate si altele, dar acum nu imi amintesc. Si pe mine ma surprinde numarul relativ mic, in comparatie cu initiatorul bibliotecii, chinezu (al carui blog nu e despre carti) , Dragos de la chestii livresti, sau Diana de la Tara mea inventata.

luni, 17 iunie 2013

Lorena Lupu - Dona Juana

Plin de praf si panze de paianjeni pe aici, ca n-am mai scris de la Craciun. S-au strans multe de atunci, asa ca daca vreau sa ajung cat de cat la zi trebuie sa scriu cat mai pe scurt. Incep cu cartea unei cunostinte virtuale din blogosfera:

Dona Juana de Lorena Lupu - scriitoare, jurnalista, actrita si bloggerita. Cartea mi-a picat bine, intr-un moment in care aveam nevoie de ceva usor, relaxant, amuzant, fara mari profunzimi dar care totusi sa nu jigneasca inteligenta - astfel de carti sunt imo un bun tratament in starile moderate de rau fizic sau sufletesc. Mi-a placut mai mult decat ma asteptasem dat fiind subiectul: eroii sunt o trupa de travestiti ce canta si danseaza intr-un bar de gay si hipsteri. Travestiti male to female, afara de eroina principala, "Dona Juana", care pe scena apare travestita in barbat, insa in viata reala e o femeie atragatoare, bisexuala si cu o conceptie as zice masculina despre relatiile amoroase, cu oroarea masculina de stabilizare.

Paradoxal insa - si aici ajung la partea care nu mi-a placut, cam ultima treime sau ultimul sfert din carte - eroina asta atat de usuratica in viata amoroasa are o colosala nevoie de stabilitate in viata profesionala: desi apreciata si curtata de concurenta, cand patronul o anunta ca desfiinteaza barul, in loc sa-si caute alt job face eforturi disperate sa-l salveze pe actualul, de parca era casatorita cu serviciul. Aici sunt niste situatii aberant de neverosimile: un travestit caraghios cu mentalitate de femeie sentimentala, Syssy, intalneste barbatul perfect, frumos si cu bani, cu care traieste povestea de dragoste perfecta si se hotaraste sa renunte la job si sa plece cu iubitul in Thailanda; atunci se dovedeste brusc ca patronul barului, badaran si amator de minori, il iubea in secret pe amaratul ala de Syssy (desi nu daduse niciun semn) si e atat de ranit de dezertarea lui ca de-aia se hotaraste sa inchida barul - iar "Dona Juana", disperata ca de sfarsitul lumii, insista pe langa el sa lase balta iubitul perfect si Thailanda, sa-i faca pe plac badaranului de patron, ca sa nu inchida ala barul... excuse me, what the **** ? Si mai este o faza la fel de neverosimila chiar la sfarsit de tot - sfarsit de tip deus ex machina - dar nu v-o spun ca ar fi spoiler.

Cartea are o prefata de Cristian Mungiu si in loc de postfata, un interviu cu Lorena Lupu, luat de seful ei de la Playboy, Dan Silviu Boerescu.

Lorena Lupu, Dona Juana, Editura Herg Benet, 2012
Pret: 22,5 lei ebook si 30 lei tiparita (azi 25,5 lei la reducere)

(citita pe tableta)

miercuri, 26 decembrie 2012

Sarbatori fericite & An nou fericit !

Stiu ca deja e cam tarziu dar...

Sarbatori fericite tuturor cititorilor si un An nou fericit cu cat mai multe bucurii ! (inclusiv - dar nu exclusiv - livresti)

Celor care aveti bloguri, sa va traiasca - la anul si la multi ani ! Sa ne mai citim reciproc si in 2013 !

duminică, 11 noiembrie 2012

Henriette Yvonne Stahl - Voica

Henriette Yvonne Stahl, Voica. Pontiful, Editura Litera, 2010

Pret: 14 lei (acum la reducere 5 lei)

Cartea aceasta ar trebui sa fie lectura obligatorie pentru toti paseistii care ridica ode taranului roman si considera epoca interbelica un Paradis pierdut. Henriette Yvonne Stahl, frantuzoaica la origine si cu ceva ascendenta germana,stabilita de mica in Romania, a fost in stare sa scrie pe la 20 de ani acest remarcabil tablou al vietii la tara, mult mai putin idilic decat al lui Duiliu Zamfirescu, avand-o in prim plan pe Voica, figura memorabila de taranca, ce mi-a amintit de Maria (Mica) din Acasa, pe campia Armaghedonului a Martei Petreu: si la una si la alta nefericirea adanca, fara leac, tasneste uneori la suprafata in izbucniri de mare rautate si totusi nici una nici alta nu sunt personaje (total) negative.

E foarte multa violenta familiala si nu exista agresori si victime inocente, caci victimele sunt la randul lor agresoare pentru fiinte mai vulnerabile decat ele. Dumitru bate crunt pe Voica, dar si Voica bate crunt pe Floarea, cumnata, pe Ion, copilul din flori al lui Dumitru, iar Ion, copil de numai 3 ani, da si el cu batul in Stanca, o fetita sperioasa de 9 ani pe care tata-sau i-o tocmise "sluga" (ca pe atunci si acolo nu se spunea "babysitter"). Cea mai dura scena, mai dura pentru mine decat orice am intalnit in Viata lui Kostas Venetis, e insa cand Voica bate un caine, numai pentru ca e al Floarei, dusmancei; va previn ca e greu de suportat (si sa nu credeti ca eu sunt un fel de Brigitte Bardot, din contra, votez pentru eutanasierea cainilor vagabonzi cu ambele maini).

Henriette Yvonne Stahl ne mai prezinta si alte aspecte din viata satului: O fetita de 11 ani nu stie citi ca n-a facut decat cateva zile de socala; tatal ei l-a platit (in natura) pe dascal ca sa nu ii ia fata la scoala, sa poata sa aiba grija de un fratior mic; fetitei nu ii pasa: "Doar n-oi muri, ca-s fata, nu baiat!" O lauza zace la pat cu mari dureri; cu greu "domnisoara" (naratoarea)  ii convinge barbatul sa cheme doctorul, care fara sa o examineze ii da niste prafuri, aceleasi pe care le prescrie si pentru tuse... pana la urma o pune pe picioare moasa comunala, chemata tot la insistenta "domnisoarei"... Dumitru il imbata pe micutul Ion cu rachiu, mandru de el ca bea ca un om mare, si toata lumea se distreaza de shotiile copilului, caruia dupa asta ii e rau cateva zile...

A nu se crede totusi ca taranii sunt prezentati doar ca niste brute necioplite. Brutalitatea e doar una dintre fetzele lor, aceiasi oameni pot fi si politicosi si prietenosi in alte contexte, mai ales cand au interesul, iar cu "domnisoara" de la oras care sta la ei in gazda si e martora neputincioasa la toate astea, si Voica si Dumitru sunt de-a dreptul respectuosi - desi ea e tanara de tot, ei ii spun "domnisoara" iar ea le spune pe nume. Amandoi sunt oameni harnici, gospodari, chibzuiti, gandind in perspectiva: Voica nu vrea sa primeasca copilul din flori decat daca barbatul trece 2 pogoane pe numele ei, ca nu cumva copilul cand va fi mare s-o zvarle in strada; Dumitru nu vrea sa-i dea pogoanele ca s-o motiveze sa se poarte frumos cu copilul lui, sa nu-l bata, stiind ca la batranete va depinde de el; fiecare are dreptatea lui.

Alte pareri, tot favorabile, despre carte gasiti la luciat si la la capricorn.

joi, 8 noiembrie 2012

Octavian Soviany - Viata lui Kostas Venetis

Octavian Soviany, Viata lui Kostas Venetis, Cartea Romaneasca, 2011, 416 pagini (tiparita si ebook)

"De ce îl urmărim pe failibilul, chinuitul şi sordidul Kostas Venetis în aventurile lui înspăimântătoare, tandre, stângace, idioate, oribile, superflue sau revelatoare?  De ce ne afundăm într-o psihologie mocirloasă şi ne pierdem în labirintul opac şi de multe ori alienant al vieţii lui?" se intreba capricorn si nici eu nu stiu ce sa raspund. O fi gustul pentru senzational, o fi atractia ametitoare  a abisului... Dragos zicea ca asta ar putea fi "o carte în stare să tragă pe tineri din faţa calculatorului." Dupa aceste si alte recomandari calduroase si dupa unele ezitari (vedeam ca e comparat cu marchizul pe care eu nu-l suport) m-am hotarat pana la urma s-o citesc.

Întamplator am citit Viata lui Kostas Venetis in paralel cu Bel Ami al lui Maupassant si am avut surpriza sa constat ca romanul de acum un secol pare mult mai contemporan decat cel de acum un an. Unul are drept personaje oameni slabi, viciosi, coruptibili dar vii si credibili, celalalt ipostaze ale raului absolut. Insa nu stiu în ce măsură ii pot reprosa "Vietii lui Kostas Venetis" lipsa de adancime a personajelor si neverosimilitatea, lipsa de logica a evenimentelor sau e ca si cand as reprosa asta celor 1001 de nopti sau unui basm. Kostas Venetis insusi e un personaj consistent, multe altele insa, dintre cele cu rol esential in viata lui, au consistenta unor umbre chinezesti pe perete: mama lui (nu si tatal), parintele Makarios, beizadea Mihalache... motivatiile lor sunt neinteligibile sau contradictorii: [spoilers] De ce mama lui face tot posibilul sa-l ispiteasca ? De ce ii cere parintele Makarios sa se dezbrace si sa se lase pipait de Yussuf ? Ce urmareste de fapt beizadea Mihalache recrutandu-l sau trimitandu-l cu Manoil la Paris ? Lucrurile nu se leaga. Si chiar Kostas Venetis insusi, de ce se razbuna atat de crunt pe Frosa si Calomfir, cand dintre toti cei pe mana carora incapuse, aia l-au tratat cel mai cumsecade ? [end spoilers]

Octavian Soviany manuieste cu maiestrie limba, impregnandu-i o mireasma arhaica dar si  miasma de putreziciune, caci totul se petrece sub semnul mizeriei materiale si morale, al sordidului, al mocirlei (si tocmai de aceea n-ar fi pornografie, argumenteaza ingenios Soviany). Pentru Kostas Venetis, sexul e "pidosnicie" si "malahie", "p.... femeii duhneste a gropnita" si "f...... din ura e mai presus de f...... din dragoste". Este convins ca este stramb din nastere si ca - asta e filozofia lui - rostul sau pe lume, lasat chiar de Dumnezeu, este raul. Gandirea lui Kostas Venetis e premoderna, eretica dar impregnata de concepte religioase, lucru firesc la un levantin a carui educatie a fost exclusiv religioasa - dar nu si cand isi traieste peste jumatate de viata, de pe la 20 de ani, in Occident.

Daca romanul mi-ar fi cazut in mana pe nepregatite, fara sa stiu nimic despre el, probabil m-ar fi socat rautatea personajului; asa insa, afland dinainte ca [anti]eroul ar fi chintesenta raului, m-au surpins la el ocazionale dovezi de bunatate, de afectiune. Spune ca nu isi iubeste tatal, il dipretuiste ca e moale, totusi se lupta cu disperare sa il insanatoseasca. Poate ca totusi Kostas Venetis nu se cunoaste suficient pe sine...

joi, 1 noiembrie 2012

Guy de Maupassant - Bel-Ami

Guy de Maupassant, Bel-Ami, Editura Art, 2011 

(Eu am citit de fapt editia de la Adevarul, care acum nu se mai gaseste, in aceeasi traducere de Garabet Ibraileanu.)

eBook gratis legal in franceza si engleza

Georges Duroy, alintat Bel-Ami, e un barbat irezistibil; toate femeile, de la 10 la 40 de ani, de la cocote pana la doamne din lumea buna, de la cele mai frivole pana la cele mai serioase, au slabiciune pentru el. E aratos - mustatile sale rasucite fac furori - simpatic, indraznet, stie sa le atinga coarda sentimentala dar si sa le faca sa rada, dezarmandu-le. Companion placut, jovial, descurcaret, saritor, pare tuturor baiat bun si de nadejde; se dovedeste un arivist fara prea multe scrupule. Il vedem avansand treptat in cariera de jurnalist si de homme a femmes, din stadiul in care mai avea bani pentru doua pranzuri fara cina sau doua cine fara pranzuri pana in stadiul in care averea de jumate de milion i se pare prea putin, cand, cu indrazneala si lasand la o parte ultimele scrupule, ar putea da o lovitura de cateva milioane.

Constatam cu ocazia asta ca toate-s vechi si noua toate: daca mustatile lungi si rasucite nu mai sunt de mult la moda, in schimb ziarele care scriu la comanda politica si politicienii din umbra, care se folosesc de ziare ca sa-si promoveze interesele politice si de politica, ca sa se imbogateasca sunt la fel de actuali/e acum ca si atunci, in Franta secolului XIX. Interesant  personaj mi s-a parut madame Forestier, care, intr-o vreme cand femeile nu puteau scrie intr-un ziar decat rubrica de moda sau mondena, face jurnalism prin procura, scriind (de fapt dictand) articolele sotului ei (si nu numai).

Traducerea, apartinand scriitorului si criticului Garabet Ibraileanu, aleasa desigur pentru ca are copyright expirat, e veche si presarata cu regionalisme moldovenesti, incat a fost nevoie de note de subsol care sa explice nu aspecte ale lumii pariziene ci moldovenismele traducerii. Asa ca daca stapaniti franceza, va recomand sa incercati originalul, ca e gratis in forma electronica; din pacate, franceza mea nu e chiar asa buna, am inceput cartea in franceza pe tableta dar am terminat-o in romaneste (era sa zic moldoveneste) pe hartie. Exista si alte editii tiparite in romana, de la 12 la 40 de lei, dar nu stiu ce traduceri folosesc.