Se afișează postările cu eticheta Orient. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Orient. Afișați toate postările

joi, 8 noiembrie 2012

Octavian Soviany - Viata lui Kostas Venetis

Octavian Soviany, Viata lui Kostas Venetis, Cartea Romaneasca, 2011, 416 pagini (tiparita si ebook)

"De ce îl urmărim pe failibilul, chinuitul şi sordidul Kostas Venetis în aventurile lui înspăimântătoare, tandre, stângace, idioate, oribile, superflue sau revelatoare?  De ce ne afundăm într-o psihologie mocirloasă şi ne pierdem în labirintul opac şi de multe ori alienant al vieţii lui?" se intreba capricorn si nici eu nu stiu ce sa raspund. O fi gustul pentru senzational, o fi atractia ametitoare  a abisului... Dragos zicea ca asta ar putea fi "o carte în stare să tragă pe tineri din faţa calculatorului." Dupa aceste si alte recomandari calduroase si dupa unele ezitari (vedeam ca e comparat cu marchizul pe care eu nu-l suport) m-am hotarat pana la urma s-o citesc.

Întamplator am citit Viata lui Kostas Venetis in paralel cu Bel Ami al lui Maupassant si am avut surpriza sa constat ca romanul de acum un secol pare mult mai contemporan decat cel de acum un an. Unul are drept personaje oameni slabi, viciosi, coruptibili dar vii si credibili, celalalt ipostaze ale raului absolut. Insa nu stiu în ce măsură ii pot reprosa "Vietii lui Kostas Venetis" lipsa de adancime a personajelor si neverosimilitatea, lipsa de logica a evenimentelor sau e ca si cand as reprosa asta celor 1001 de nopti sau unui basm. Kostas Venetis insusi e un personaj consistent, multe altele insa, dintre cele cu rol esential in viata lui, au consistenta unor umbre chinezesti pe perete: mama lui (nu si tatal), parintele Makarios, beizadea Mihalache... motivatiile lor sunt neinteligibile sau contradictorii: [spoilers] De ce mama lui face tot posibilul sa-l ispiteasca ? De ce ii cere parintele Makarios sa se dezbrace si sa se lase pipait de Yussuf ? Ce urmareste de fapt beizadea Mihalache recrutandu-l sau trimitandu-l cu Manoil la Paris ? Lucrurile nu se leaga. Si chiar Kostas Venetis insusi, de ce se razbuna atat de crunt pe Frosa si Calomfir, cand dintre toti cei pe mana carora incapuse, aia l-au tratat cel mai cumsecade ? [end spoilers]

Octavian Soviany manuieste cu maiestrie limba, impregnandu-i o mireasma arhaica dar si  miasma de putreziciune, caci totul se petrece sub semnul mizeriei materiale si morale, al sordidului, al mocirlei (si tocmai de aceea n-ar fi pornografie, argumenteaza ingenios Soviany). Pentru Kostas Venetis, sexul e "pidosnicie" si "malahie", "p.... femeii duhneste a gropnita" si "f...... din ura e mai presus de f...... din dragoste". Este convins ca este stramb din nastere si ca - asta e filozofia lui - rostul sau pe lume, lasat chiar de Dumnezeu, este raul. Gandirea lui Kostas Venetis e premoderna, eretica dar impregnata de concepte religioase, lucru firesc la un levantin a carui educatie a fost exclusiv religioasa - dar nu si cand isi traieste peste jumatate de viata, de pe la 20 de ani, in Occident.

Daca romanul mi-ar fi cazut in mana pe nepregatite, fara sa stiu nimic despre el, probabil m-ar fi socat rautatea personajului; asa insa, afland dinainte ca [anti]eroul ar fi chintesenta raului, m-au surpins la el ocazionale dovezi de bunatate, de afectiune. Spune ca nu isi iubeste tatal, il dipretuiste ca e moale, totusi se lupta cu disperare sa il insanatoseasca. Poate ca totusi Kostas Venetis nu se cunoaste suficient pe sine...

miercuri, 17 octombrie 2012

Mircea Cartarescu - Levantul

Mircea Cartarescu, Levantul, Editura Humanitas (tiparita si ebook)

(prima editie 1990, scris pana in 1988)

Nu cred ca e nevoie sa spun eu ca Levantul e o bijuterie si un must read, ca voi probabil l-ati citit demult, nu ca mine; pentru cazul improbabil ca exista totusi cineva care inca nu l-a citit, am sa spun totusi, foarte pe scurt, ca e o epopee postmoderna care, sub pretext ca urmareste aventurile unor eroi de inceput de secol XIX porniti sa elibereze popoarele de sub jugul turcesc - romanul Manoil, erou romantic cu suflet de poet, sora lui, frumoasa Zenaida curtezana, francezul Languedoc Brillant, admiratorul ei, ploiesteanca Zoe cea barbata si sotul ei, chir Leonidas Ampotrofagul, inventator, piratul Iaurta si Zotalis, fiul sau educat la Cambridge, plus oastea lor de palicari, pirati si tigani - te poarta de fapt prin toata istoria poeziei romanesti, pornind de la inceputurile ei, contemporane cu timpul actiunii. E risipa de imaginatie si de (uneori discreta) eruditie, o multime de surprize in intorsaturile de situatie si de condei, bogatie de imagini, ornamente, culori si miresme orientale, dar si surprinzator de mult umor la care parca nu ma asteptam de la Cartarescu.

Deci, tinere cititor, care tot auzi de Cartarescu - ba ca e iar nominalizat la Nobel, ba ca ar fi papat banii ICR-ului - si nu stii ce sa crezi despre el si de unde sa incepi, sfatul meu este sa nu incepi cu Orbitorul in ideea ca e cea mai "grea", nici cu "De ce ce iubim femeile" in ideea ca e cea mai  "usoara", ci cu carticica asta, iar apoi, la proza, cu Nostalgia. In locul ICR-ului, pe acestea le-as fi tradus, chiar daca-i mult mai greu sa traduci poezia... Dar ma indoiesc ca i-ar spori sansele la Nobel, dat fiind ca face apologia neimplicarii politico-sociale: Manoil, care intra in scena declamand cu patos versuri patriotice si revolutionare despre poporul sau obidit, se va maturiza artistic in calatoria sa initiatica si se va distanta de toate astea - iar pe la sfarsit "Auctorele" insusi face profesiune de credinta de rezistenta prin cultura.