Adrian Telespan - Cimitirul

Adrian Telespan, ”Cimitirul”, Editura Herg Benet, 2013

Cum naiba a ajuns cartea asta  Cea mai bună carte românească din 2013 la Bookaholic  si la Hyperliteratura? O fi a pus autorul link-ul pe Facebook sau pe vreun site LGBT si i-au votat-o toti prietenii ? Ca altfel nu-mi explic! Chiar nu inteleg ce a putut placea atat de mult atator oameni !

Personajul-narator, un emigrant gay care vorbeste tot timpul ca si carciumarul lui Svejk ? Si nu va asteptati la creativitatea verbala a lui Creanga din povestea... aia. E repetitiv si monoton: insereaza random ”p...” sau ”c....” in cam fiecare fraza - daca ai da in Word replace ”p....” cu spatiu in tot textul nu s-ar prea pierde nimic din sens.

Povestea - mai bine zis povestile care nu se leaga ? Pe deoparte povestea naratorului, viata lui cotidiana banala punctata doar de aventurile lui erotice gay povestite mult prea explicit, pe de alta povestile senzationale gen tabloid ale clientilor si colegilor de la cimitirul unde lucreaza.

Filozofeala, textele automotivationale ? Mult, mult bla-bla. Unele chestii valabile, dar banale, truisme pe care f. probabil le-ai mai auzit si in alta parte, altele originale dar aberante, in special cugetarile despre religie, dar nu numai, si alea despre depresivi de pilda.

Scenele de sex gay ultra-explicite? Mie alea mi-au displacut poate cel mai mult. Oricat de open minded ai fi - cat de open minded (sau nu?) sunt eu vedeti aici - cred ca e greu sa nu ai o reactie instinctiva de repulsie cand ti se povesteste in detaliu [spoiler! nu cititi la sau inainte de masa!] cum se ling in c.. . Culmea e ca naratorului i se face greata cand partenerul pe care il lingea ii spune ca  obisnuia sa-si bage acolo ciocolata! [end spoiler]

Bine, cartea e totusi pasabila (dovada faptul ca am terminat-o, n-am abandonat-o), dar nu recomandabila. Daca chiar vreti ceva in genul asta, mai bine Dona Juana de Lorena Lupu (din categoria gay) sau Soseaua Catelu de Alina Nedelea (din categoria autofictiune in stil colocvial, fara fasoane).

Cu ocazia asta, salut redeschiderea blogului "teroristei" luciat, care a fost multa vreme cel mai bun blog romanesc de carti - ii doresc sa fie iarasi ce a fost si mai mult decat atat! Chiar as vrea sa stiu parerea "teroristei" despre cartea asta... Intuitia imi spune ca probabil nu ar coincide cu "vox populi". Poate ca nu ar fi atat de drastica, dar mai ca as baga mana in foc ca nu ar proclama-o cea mai buna din 2013! As vrea sa stiu care sunt in opinia ei cele mai bune carti romanesti din 2013.

Lorena Lupu - Dona Juana

Plin de praf si panze de paianjeni pe aici, ca n-am mai scris de la Craciun. S-au strans multe de atunci, asa ca daca vreau sa ajung cat de cat la zi trebuie sa scriu cat mai pe scurt. Incep cu cartea unei cunostinte virtuale din blogosfera:

Dona Juana de Lorena Lupu - scriitoare, jurnalista, actrita si bloggerita. Cartea mi-a picat bine, intr-un moment in care aveam nevoie de ceva usor, relaxant, amuzant, fara mari profunzimi dar care totusi sa nu jigneasca inteligenta - astfel de carti sunt imo un bun tratament in starile moderate de rau fizic sau sufletesc. Mi-a placut mai mult decat ma asteptasem dat fiind subiectul: eroii sunt o trupa de travestiti ce canta si danseaza intr-un bar de gay si hipsteri. Travestiti male to female, afara de eroina principala, "Dona Juana", care pe scena apare travestita in barbat, insa in viata reala e o femeie atragatoare, bisexuala si cu o conceptie as zice masculina despre relatiile amoroase, cu oroarea masculina de stabilizare.

Paradoxal insa - si aici ajung la partea care nu mi-a placut, cam ultima treime sau ultimul sfert din carte - eroina asta atat de usuratica in viata amoroasa are o colosala nevoie de stabilitate in viata profesionala: desi apreciata si curtata de concurenta, cand patronul o anunta ca desfiinteaza barul, in loc sa-si caute alt job face eforturi disperate sa-l salveze pe actualul, de parca era casatorita cu serviciul. Aici sunt niste situatii aberant de neverosimile: un travestit caraghios cu mentalitate de femeie sentimentala, Syssy, intalneste barbatul perfect, frumos si cu bani, cu care traieste povestea de dragoste perfecta si se hotaraste sa renunte la job si sa plece cu iubitul in Thailanda; atunci se dovedeste brusc ca patronul barului, badaran si amator de minori, il iubea in secret pe amaratul ala de Syssy (desi nu daduse niciun semn) si e atat de ranit de dezertarea lui ca de-aia se hotaraste sa inchida barul - iar "Dona Juana", disperata ca de sfarsitul lumii, insista pe langa el sa lase balta iubitul perfect si Thailanda, sa-i faca pe plac badaranului de patron, ca sa nu inchida ala barul... excuse me, what the **** ? Si mai este o faza la fel de neverosimila chiar la sfarsit de tot - sfarsit de tip deus ex machina - dar nu v-o spun ca ar fi spoiler.

Cartea are o prefata de Cristian Mungiu si in loc de postfata, un interviu cu Lorena Lupu, luat de seful ei de la Playboy, Dan Silviu Boerescu.

Lorena Lupu, Dona Juana, Editura Herg Benet, 2012
Pret: 22,5 lei ebook si 30 lei tiparita (azi 25,5 lei la reducere)

(citita pe tableta)

Octavian Soviany - Viata lui Kostas Venetis

Octavian Soviany, Viata lui Kostas Venetis, Cartea Romaneasca, 2011, 416 pagini (tiparita si ebook)

"De ce îl urmărim pe failibilul, chinuitul şi sordidul Kostas Venetis în aventurile lui înspăimântătoare, tandre, stângace, idioate, oribile, superflue sau revelatoare?  De ce ne afundăm într-o psihologie mocirloasă şi ne pierdem în labirintul opac şi de multe ori alienant al vieţii lui?" se intreba capricorn si nici eu nu stiu ce sa raspund. O fi gustul pentru senzational, o fi atractia ametitoare  a abisului... Dragos zicea ca asta ar putea fi "o carte în stare să tragă pe tineri din faţa calculatorului." Dupa aceste si alte recomandari calduroase si dupa unele ezitari (vedeam ca e comparat cu marchizul pe care eu nu-l suport) m-am hotarat pana la urma s-o citesc.

Întamplator am citit Viata lui Kostas Venetis in paralel cu Bel Ami al lui Maupassant si am avut surpriza sa constat ca romanul de acum un secol pare mult mai contemporan decat cel de acum un an. Unul are drept personaje oameni slabi, viciosi, coruptibili dar vii si credibili, celalalt ipostaze ale raului absolut. Insa nu stiu în ce măsură ii pot reprosa "Vietii lui Kostas Venetis" lipsa de adancime a personajelor si neverosimilitatea, lipsa de logica a evenimentelor sau e ca si cand as reprosa asta celor 1001 de nopti sau unui basm. Kostas Venetis insusi e un personaj consistent, multe altele insa, dintre cele cu rol esential in viata lui, au consistenta unor umbre chinezesti pe perete: mama lui (nu si tatal), parintele Makarios, beizadea Mihalache... motivatiile lor sunt neinteligibile sau contradictorii: [spoilers] De ce mama lui face tot posibilul sa-l ispiteasca ? De ce ii cere parintele Makarios sa se dezbrace si sa se lase pipait de Yussuf ? Ce urmareste de fapt beizadea Mihalache recrutandu-l sau trimitandu-l cu Manoil la Paris ? Lucrurile nu se leaga. Si chiar Kostas Venetis insusi, de ce se razbuna atat de crunt pe Frosa si Calomfir, cand dintre toti cei pe mana carora incapuse, aia l-au tratat cel mai cumsecade ? [end spoilers]

Octavian Soviany manuieste cu maiestrie limba, impregnandu-i o mireasma arhaica dar si  miasma de putreziciune, caci totul se petrece sub semnul mizeriei materiale si morale, al sordidului, al mocirlei (si tocmai de aceea n-ar fi pornografie, argumenteaza ingenios Soviany). Pentru Kostas Venetis, sexul e "pidosnicie" si "malahie", "p.... femeii duhneste a gropnita" si "f...... din ura e mai presus de f...... din dragoste". Este convins ca este stramb din nastere si ca - asta e filozofia lui - rostul sau pe lume, lasat chiar de Dumnezeu, este raul. Gandirea lui Kostas Venetis e premoderna, eretica dar impregnata de concepte religioase, lucru firesc la un levantin a carui educatie a fost exclusiv religioasa - dar nu si cand isi traieste peste jumatate de viata, de pe la 20 de ani, in Occident.

Daca romanul mi-ar fi cazut in mana pe nepregatite, fara sa stiu nimic despre el, probabil m-ar fi socat rautatea personajului; asa insa, afland dinainte ca [anti]eroul ar fi chintesenta raului, m-au surpins la el ocazionale dovezi de bunatate, de afectiune. Spune ca nu isi iubeste tatal, il dipretuiste ca e moale, totusi se lupta cu disperare sa il insanatoseasca. Poate ca totusi Kostas Venetis nu se cunoaste suficient pe sine...