Adrian Telespan - Cimitirul

Adrian Telespan, ”Cimitirul”, Editura Herg Benet, 2013

Cum naiba a ajuns cartea asta  Cea mai bună carte românească din 2013 la Bookaholic  si la Hyperliteratura? O fi a pus autorul link-ul pe Facebook sau pe vreun site LGBT si i-au votat-o toti prietenii ? Ca altfel nu-mi explic! Chiar nu inteleg ce a putut placea atat de mult atator oameni !

Personajul-narator, un emigrant gay care vorbeste tot timpul ca si carciumarul lui Svejk ? Si nu va asteptati la creativitatea verbala a lui Creanga din povestea... aia. E repetitiv si monoton: insereaza random ”p...” sau ”c....” in cam fiecare fraza - daca ai da in Word replace ”p....” cu spatiu in tot textul nu s-ar prea pierde nimic din sens.

Povestea - mai bine zis povestile care nu se leaga ? Pe deoparte povestea naratorului, viata lui cotidiana banala punctata doar de aventurile lui erotice gay povestite mult prea explicit, pe de alta povestile senzationale gen tabloid ale clientilor si colegilor de la cimitirul unde lucreaza.

Filozofeala, textele automotivationale ? Mult, mult bla-bla. Unele chestii valabile, dar banale, truisme pe care f. probabil le-ai mai auzit si in alta parte, altele originale dar aberante, in special cugetarile despre religie, dar nu numai, si alea despre depresivi de pilda.

Scenele de sex gay ultra-explicite? Mie alea mi-au displacut poate cel mai mult. Oricat de open minded ai fi - cat de open minded (sau nu?) sunt eu vedeti aici - cred ca e greu sa nu ai o reactie instinctiva de repulsie cand ti se povesteste in detaliu [spoiler! nu cititi la sau inainte de masa!] cum se ling in c.. . Culmea e ca naratorului i se face greata cand partenerul pe care il lingea ii spune ca  obisnuia sa-si bage acolo ciocolata! [end spoiler]

Bine, cartea e totusi pasabila (dovada faptul ca am terminat-o, n-am abandonat-o), dar nu recomandabila. Daca chiar vreti ceva in genul asta, mai bine Dona Juana de Lorena Lupu (din categoria gay) sau Soseaua Catelu de Alina Nedelea (din categoria autofictiune in stil colocvial, fara fasoane).

Cu ocazia asta, salut redeschiderea blogului "teroristei" luciat, care a fost multa vreme cel mai bun blog romanesc de carti - ii doresc sa fie iarasi ce a fost si mai mult decat atat! Chiar as vrea sa stiu parerea "teroristei" despre cartea asta... Intuitia imi spune ca probabil nu ar coincide cu "vox populi". Poate ca nu ar fi atat de drastica, dar mai ca as baga mana in foc ca nu ar proclama-o cea mai buna din 2013! As vrea sa stiu care sunt in opinia ei cele mai bune carti romanesti din 2013.

Lorena Lupu - Dona Juana

Plin de praf si panze de paianjeni pe aici, ca n-am mai scris de la Craciun. S-au strans multe de atunci, asa ca daca vreau sa ajung cat de cat la zi trebuie sa scriu cat mai pe scurt. Incep cu cartea unei cunostinte virtuale din blogosfera:

Dona Juana de Lorena Lupu - scriitoare, jurnalista, actrita si bloggerita. Cartea mi-a picat bine, intr-un moment in care aveam nevoie de ceva usor, relaxant, amuzant, fara mari profunzimi dar care totusi sa nu jigneasca inteligenta - astfel de carti sunt imo un bun tratament in starile moderate de rau fizic sau sufletesc. Mi-a placut mai mult decat ma asteptasem dat fiind subiectul: eroii sunt o trupa de travestiti ce canta si danseaza intr-un bar de gay si hipsteri. Travestiti male to female, afara de eroina principala, "Dona Juana", care pe scena apare travestita in barbat, insa in viata reala e o femeie atragatoare, bisexuala si cu o conceptie as zice masculina despre relatiile amoroase, cu oroarea masculina de stabilizare.

Paradoxal insa - si aici ajung la partea care nu mi-a placut, cam ultima treime sau ultimul sfert din carte - eroina asta atat de usuratica in viata amoroasa are o colosala nevoie de stabilitate in viata profesionala: desi apreciata si curtata de concurenta, cand patronul o anunta ca desfiinteaza barul, in loc sa-si caute alt job face eforturi disperate sa-l salveze pe actualul, de parca era casatorita cu serviciul. Aici sunt niste situatii aberant de neverosimile: un travestit caraghios cu mentalitate de femeie sentimentala, Syssy, intalneste barbatul perfect, frumos si cu bani, cu care traieste povestea de dragoste perfecta si se hotaraste sa renunte la job si sa plece cu iubitul in Thailanda; atunci se dovedeste brusc ca patronul barului, badaran si amator de minori, il iubea in secret pe amaratul ala de Syssy (desi nu daduse niciun semn) si e atat de ranit de dezertarea lui ca de-aia se hotaraste sa inchida barul - iar "Dona Juana", disperata ca de sfarsitul lumii, insista pe langa el sa lase balta iubitul perfect si Thailanda, sa-i faca pe plac badaranului de patron, ca sa nu inchida ala barul... excuse me, what the **** ? Si mai este o faza la fel de neverosimila chiar la sfarsit de tot - sfarsit de tip deus ex machina - dar nu v-o spun ca ar fi spoiler.

Cartea are o prefata de Cristian Mungiu si in loc de postfata, un interviu cu Lorena Lupu, luat de seful ei de la Playboy, Dan Silviu Boerescu.

Lorena Lupu, Dona Juana, Editura Herg Benet, 2012
Pret: 22,5 lei ebook si 30 lei tiparita (azi 25,5 lei la reducere)

(citita pe tableta)

Mario Vargas Llosa - Elogiu mamei vitrege

 Mario Vargas Llosa, "Elogiu mamei vitrege", Humanitas, 2011


(eu am citit de fapt o editie mai veche si mai proasta, cu greseli de ortografie - Editura Sfynx, 1991)

Dona Lucrecia si Don Rigoberto, cuplu de varsta mijlocie, traiesc, ca sa il citez iarasi pe Hasdeu, "un adevărat paradis al lui Mahomet, redus la o singură hurie". De data asta chiar e numai o singura hurie, caci Lucrecia are exclusivitate asupra simturilor si sentimentelor sotului sau, nu numai in realitate ci si in fanteziile lui, intercalate ca povestiri independente - inspirate de tablouri celebre, caci Don Rigoberto avea o vasta colectie de arta erotica (cica in unele editii ale cartii apar si tablourile inspiratoare). In atmosfera aceea suprasaturata de senzualitate, Fonchito, copilul(*) al lui Don Rigoberto, "ingeras" cu bucle aurii, pare sa dezvolte o adevarata obsesie erotica precoce pentru mama sa vitrega, pe care o imbratiseaza si saruta cu aviditate si o urmareste pe furis cand face baie. Poate de aceea mi s-a parut atat de disturbing,  mult mai mult decat Lolita, pt ca aici copilul nu este victima inocenta - nici macar victima nu tocmai inocenta, ca Lolita - ci "agresorul", initiatorul avansurilor erotice. Lucrecia e initial incantata si induiosata de iubirea fiului vitreg, apoi cand realizeaza de ce fel de iubire e vorba nu stie cum sa il descurajeze, apoi...

[spoiler] Sfarsitul (epilogul) mi s-a parut foarte neconvingator: nu e cu putinta ca tot comportamentul copilului sa fi fost doar teatru menit sa isi faca tatal sa o alunge pe mama vitrega, nu si-ar fi putut juca rolul fara o atractie reala - pe de alta parte nu e cu putinta nici varianta ca fiul sa nu stie ca face ceva interzis si sa ii puna tatalui intrebarile alea si sa ii prezinte acel "elogiu mamei vitrege" cu deplina nevinovatie. Oricum ai lua-o, psihologia copilului nu e verosimila. Dar in sfarsit, nu e o carte realista. [end spoiler]

Nu prea imi vine sa o recomand, oricat de mare scriitor e Llosa, nu numai pt tema foarte disturbing - pedofilie + incest - dar nici nu cred ca sunteti amatori de descrieri cu lux de amanunte ale actului defecatiei sau taierii parului din nas si urechi (nu imi dau seama daca Llosa si-a propus sa demonstreze ca poate face arta din orice sau pur si simplu acolo isi rade de noi, cititorii). Pe de alta parte, citind-o la scurta vreme dupa Platforma lui Houellebecq, simti diferenta: ambele sunt la fel de apte sa scandalizeze latura mea "burgheza", dar numai unul dintre ei, Llosa, e artist. Un fragment din cea mai weird fantezie a lui Don Rigoberto, impreuna cu pictura inspiratoare, gasiti aici - citindu-l va puteti lamuri daca Elogiu mamei vitrege este pentru voi sau nu...

---------------
* Nu e un adolescent ci chiar un copil - nu se precizeaza varsta dar ni se spune ca abia a avut prima comuniune, traditie catolica ce in mod obisnuit are loc la 7-8 ani.