Amintitrile de la Junimea ale lui Iacob Negruzzi si George Panu

Iacob Negruzzi, "Amintiri din Junimea", Humanitas, 2012

Iacob Negruzzi, unul dintre fondatorii Junimii si redactorul Convorbirilor literare, povesteste istoria celebrei societati literare de la infiintare si chiar dinainte, de la intalnirea si infiriparea prieteniei dintre fondatorii ei, Maiorescu, Carp, Pogor si Negruzzi insusi, toti tineri proaspat intorsi de la studii inalte din strainatate, toti fii de boieri din protipendada ieseana, afara de liderul lor neoficial, Maiorescu. Tin prelegeri populare, li se alatura alti prieteni, incep sa aiba un nume si sa atraga tot mai multi tineri intelectuali, dar odata cu faima incep sa aiba si dusmani. Maiorescu este dat in judecata, in primejdie de a fi dat afara din invatamant pentru "imoralitate", pentru... un flirt cu o colega, profesoara ca si el la scoala de fete (printre martorii acuzarii se remarca, frumoasa si indrazneata, eleva Veronica Micle). Apar Convorbirile literare, functia de redactor si-o asuma Negruzzi - ca voia sa impresioneze o fata - si i se va dedica timp de decenii. Acum isi fac dusmani si la Bucuresti - cel mai redutabil e Hasdeu, care le face niste farse memorabile. Dar junimistii nu se lasa abatuti de adversitati: atmosfera e vesela, anecdota primeaza, zeflemeaua si tachinarile sunt pe buzele tuturor si pe seama tuturor (nu le scapa nici chiar Eminescu).

Negruzzi ne ofera si cateva portrete de junimisti: unii celebri, ca Eminescu, Creanga, Slavici, altii azi uitati, dar care isi aveau rolul lor in ecosistemul Junimii (ca "pudicul Naum", tinta nenumaratelor ironii, sau blandul si timidul Samson Bodnarescu, cu poeziile lui filozofice neinteligibile). Pe Creanga il vede ca "taran",  "gros si gras, nepieptanat si imbracat prost", dar ii gusta mult anecdotele, mai ales cele corozive. Pe Eminescu il cunoaste intai prin scris, din poeziile pe care i  le trimite la Convorbiri si scrisorile ce le insotesc; se abate pe la Viena anume ca sa il cunoasca irl si, zice el, l-a identificat imediat intre studenti, dupa figura lui aparte, romantica, s-a indreptat direct spre el si l-a abordat, spre surprinderea poetului; multi ani mai tarziu, il va vedea pentru ultima oara la teatru, bolnav, imbatranit prematur si se va margini sa-l priveasca de la distanta, facandu-l pe Eminescu sa ezite sa se apropie. Cu Slavici (ca si cu Eminescu la inceput) corespondeaza ani de zile, Slavici destainuindu-i-se ca unui prieten si sprijin sufletesc in greutatile prin care trecea; cand insa Slavici vine pentru o scurta vreme la Iasi, brusc se simt doi straini si legatura virtuala se subtiaza. Lui Alecsandri ii apreciaza  nu numai talentul, ci si farmecul personal ce il facea placut societate, ii remarca insa oportunismul cu care a intrat in gratiile familiei regale, desi fusese prieten cu Cuza. Pe Maiorescu il admira total si fara rezerve, fiind gata sa se bata in duel pentru el (cand cu procesul).

George Panu, "Amintiri de la Junimea din Iasi", Polirom, 2013

Multe dintre informatiile din cele 2 carti se suprapun (figuri memorabile sau doar pitoresti, fapte, anecdote, porecle, obiceiuri si traditii junimiste). Totusi, pentur cineva interesat de fenomenul Junimii, cartea lui Panu aduce alta perspectiva, mai critica si mai ales din alt unghi. Daca Negruzzi era unul din fondatorii Junimii si se identifica trup si suflet cu ea, mai tanarul Panu era un junimist din generatia a doua, marginal, atipic. Iin timp ce junimistii vechi faceau toti politica conservatoare (inclusiv deloc conservatorul ca fire Pogor, care lua in ras totul, dar mai ales crestinismul si istoria romaneasca, si era mereu de parerea ultimei carti citite), Panu avea convingeri liberale si era apropiat de fractionisti, adversarii junimistilor, iar debutul lui in presa a fost cu articole in care polemiza cu Junimea. Iar odata patruns la Junimea, era capul rautatilor ("rautaciosul Panu" ii zice Negruzzi), de multe ori susotind cu vecinii in timpul lecturilor, facand bascalie, ca un elev indisciplinat.

Si privirea lui Panu asupra figurilor principale ale Junimii e mult mai critica. Remarca de exemplu ca Maiorescu, in  Directia noua in poezia si proza romana dupa ce desfiintase poetii anteriori,  inclusiv pe cei socotiti mai insemnati in generatia veche (ca Bolintineanu), le opune ca exemple pozitive, in afara de Alecsandri si foarte tanarul Eminescu, poeti neinsemnati ca Samson Bodnarescu si Matilda Cugler.

Alte carti din 2013 - o carte intr-un paragraf

De prin draft-uri adunate, pe ici pe colo completate:

Simone de Beauvoir, "Memoriile unei fete cuminti", Humanitas, 2011
E un copil fericit: o fata cuminte, care invata bine, care creste intr-o familie fericita, iubitoare, armonioasa, intr-un mediu intelectual stimulator dar pana la urma surprinzator de conservator. Tatal, burghez cu aspiratii artistice, dar si aristocratice, se implica in formarea ei intelectuala; mama, burgheza tipica, foarte pudica si evlavioasa, se ocupa de educatia ei morala, sufleteasca. Parintii sunt mandri de ea si ea face tot ce poate sa ii faca si mai mandri. Adera total la valorile familiei, are elanuri nationaliste in timpul primului razboi mondial - parintii spun mandri/amuzati  "Simone e foarte sovina" - dar mai ales elanuri religioase, chiar mistice, gandindu-se chiar sa se calugareasca. Asta pana la adolescenta...

C. S. Lewis,  "Surprins de bucurie", Humanitas, 2012 (eng. "Surprised by Joy: The Shape of My Early Life" )
E o carte autobiografica in genul Confesiunilor sfantului Augustin, in care C.S. Lewis isi povesteste copilaria, adolescenta si tineretea, anii de formare intelectuala (nu numai scolile englezesti, care de altfel apar intr-o lumina foarte proasta, ci mai ales cartile care i-au hranit imaginatia si l-au format ca scriitor) si spirituala (traseul de la crestinism spre ateism, pe la 15 ani, apoi inapoi de la ateism, trecand prin teism, spre crestinism, pe la 30 de ani).

Alina Nedelea, "Soseaua Catelu 42", Editura ALLFA, 2012
N-am idee cat e real si cat nu in autofictiunea asta. Cartea povesteste pe tonul cel mai colocvial lucruri uneori dintre cele mai dureroase: saracia comunista, saracia postcomunista si o familie cat se poate de disfunctionala. Mama ii povesteste fiicei cum a incercat sa o avorteze, cate si mai cate si-a facut (pe vremea lui Ceausescu). Tatal isi da fiica adolescenta afara din casa dupa moartea sotiei, ca sa se poata recasatori; acelasi tata insa, pe vremuri, urcase 7 etaje in fuga cu bateria masinii in brate, ca fetita sa poata vedea "Gala desenului animat", cand se luase curentul...



Patrick Ness, "More than this"
Un baiat se ineaca, traieste agonia sufocarii si zbaterii inutile - apoi se trezeste intr-o lume stranie desprinsa parca din propriul trecut. Mai multe nu va pot spune fara spoilere: Cartea e un fel de "I am Legend" meets "Matrix". Mi-a placut partea de "I am Legend" si nu mi-ar fi displacut in principiu chestia gen Matrix, dar nu mi s-a parut ca se lega destul de bine. In special mi s-a parut aiurea ca incepe asa grav si sfarseste asa facil si neverosimil, un pusti salvand situatia de fiecare data in ultima secunda etc.



 C. S. Lewis, "That Hideous Strength"
E un SF, ultima parte a unei trilogii SF astazi uitate. Prima carte era cu o calatorie pe Marte, a doua pe Venus (ambele locuite), cea de-a treia e o distopie si se petrece aici pe Pamant. Incepe interesant, promitator: un tanar si  ambitios cadru universitar incearca sa patrunda in cercul care face jocurile de culise de la o fictiva universitate englezeasca si se simte onorat cand este recrutat de fundatia stiintifica N.I.C.E., care insa nu e ceea ce pare si curand se remarca prin exproprieri abuzive, amintind de evenimente care au facut valva la noi anul trecut... Apoi insa cartea o ia razna, apare Merlin reinviat (mai exact trezit dintr-un somn de veacuri) si in final iese o baie de sange. Nu o recomand. Pe langa teama de stiinta si tehnologie, vazute ca pericol  potential (ca sa nu zic "lucrul dracului"), mai e si de un misoginism penibil: politia secreta e condusa de o femeie-comisar lesbiana sadica, personajul 'cel mai' pozitiv ca sa zic asa insista pe ideea ca masculinul e superior femininului si Merlin zice ca o femeie merita moartea pt ca a folosit mijloace contraceptive! Curios, i-a placut lui George Orwell.

Sergiu Somesan, "Apocalipsa dupa Ceausescu", Editura Vremea, 2012
Nu e o carte istorica ci un roman SF. Un inginer pensionar isi descopera intamplator capacitatea de a calatori in universuri paralele si si-o foloseste ca sa caute lumi paralele unde Ceausestii sunt inca la putere, sa-i aduca in lumea noastra, cu speranta ca vor redresa situatia Romaniei in criza. Aduce chiar doi, un Ceausescu bun si intelept (daca puteti concepe asa ceva - eu nu), altul mai dur chiar decat originalul, insa mai inteligent, un fel de mix Ceausescu-Antonescu (Ion, nu Crin). Nu o recomand - daca nu sunteti pensionari nostalgici - dar daca totusi sunteti curiosi, se poate citi si online pe blogul autorului - eu asa am citit-o. Lui Sergiu Somesan ii iese mai bine proza scurta (Povestiri fantastice si SF).