Amintitrile de la Junimea ale lui Iacob Negruzzi si George Panu

Iacob Negruzzi, "Amintiri din Junimea", Humanitas, 2012

Iacob Negruzzi, unul dintre fondatorii Junimii si redactorul Convorbirilor literare, povesteste istoria celebrei societati literare de la infiintare si chiar dinainte, de la intalnirea si infiriparea prieteniei dintre fondatorii ei, Maiorescu, Carp, Pogor si Negruzzi insusi, toti tineri proaspat intorsi de la studii inalte din strainatate, toti fii de boieri din protipendada ieseana, afara de liderul lor neoficial, Maiorescu. Tin prelegeri populare, li se alatura alti prieteni, incep sa aiba un nume si sa atraga tot mai multi tineri intelectuali, dar odata cu faima incep sa aiba si dusmani. Maiorescu este dat in judecata, in primejdie de a fi dat afara din invatamant pentru "imoralitate", pentru... un flirt cu o colega, profesoara ca si el la scoala de fete (printre martorii acuzarii se remarca, frumoasa si indrazneata, eleva Veronica Micle). Apar Convorbirile literare, functia de redactor si-o asuma Negruzzi - ca voia sa impresioneze o fata - si i se va dedica timp de decenii. Acum isi fac dusmani si la Bucuresti - cel mai redutabil e Hasdeu, care le face niste farse memorabile. Dar junimistii nu se lasa abatuti de adversitati: atmosfera e vesela, anecdota primeaza, zeflemeaua si tachinarile sunt pe buzele tuturor si pe seama tuturor (nu le scapa nici chiar Eminescu).

Negruzzi ne ofera si cateva portrete de junimisti: unii celebri, ca Eminescu, Creanga, Slavici, altii azi uitati, dar care isi aveau rolul lor in ecosistemul Junimii (ca "pudicul Naum", tinta nenumaratelor ironii, sau blandul si timidul Samson Bodnarescu, cu poeziile lui filozofice neinteligibile). Pe Creanga il vede ca "taran",  "gros si gras, nepieptanat si imbracat prost", dar ii gusta mult anecdotele, mai ales cele corozive. Pe Eminescu il cunoaste intai prin scris, din poeziile pe care i  le trimite la Convorbiri si scrisorile ce le insotesc; se abate pe la Viena anume ca sa il cunoasca irl si, zice el, l-a identificat imediat intre studenti, dupa figura lui aparte, romantica, s-a indreptat direct spre el si l-a abordat, spre surprinderea poetului; multi ani mai tarziu, il va vedea pentru ultima oara la teatru, bolnav, imbatranit prematur si se va margini sa-l priveasca de la distanta, facandu-l pe Eminescu sa ezite sa se apropie. Cu Slavici (ca si cu Eminescu la inceput) corespondeaza ani de zile, Slavici destainuindu-i-se ca unui prieten si sprijin sufletesc in greutatile prin care trecea; cand insa Slavici vine pentru o scurta vreme la Iasi, brusc se simt doi straini si legatura virtuala se subtiaza. Lui Alecsandri ii apreciaza  nu numai talentul, ci si farmecul personal ce il facea placut societate, ii remarca insa oportunismul cu care a intrat in gratiile familiei regale, desi fusese prieten cu Cuza. Pe Maiorescu il admira total si fara rezerve, fiind gata sa se bata in duel pentru el (cand cu procesul).

George Panu, "Amintiri de la Junimea din Iasi", Polirom, 2013

Multe dintre informatiile din cele 2 carti se suprapun (figuri memorabile sau doar pitoresti, fapte, anecdote, porecle, obiceiuri si traditii junimiste). Totusi, pentur cineva interesat de fenomenul Junimii, cartea lui Panu aduce alta perspectiva, mai critica si mai ales din alt unghi. Daca Negruzzi era unul din fondatorii Junimii si se identifica trup si suflet cu ea, mai tanarul Panu era un junimist din generatia a doua, marginal, atipic. Iin timp ce junimistii vechi faceau toti politica conservatoare (inclusiv deloc conservatorul ca fire Pogor, care lua in ras totul, dar mai ales crestinismul si istoria romaneasca, si era mereu de parerea ultimei carti citite), Panu avea convingeri liberale si era apropiat de fractionisti, adversarii junimistilor, iar debutul lui in presa a fost cu articole in care polemiza cu Junimea. Iar odata patruns la Junimea, era capul rautatilor ("rautaciosul Panu" ii zice Negruzzi), de multe ori susotind cu vecinii in timpul lecturilor, facand bascalie, ca un elev indisciplinat.

Si privirea lui Panu asupra figurilor principale ale Junimii e mult mai critica. Remarca de exemplu ca Maiorescu, in  Directia noua in poezia si proza romana dupa ce desfiintase poetii anteriori,  inclusiv pe cei socotiti mai insemnati in generatia veche (ca Bolintineanu), le opune ca exemple pozitive, in afara de Alecsandri si foarte tanarul Eminescu, poeti neinsemnati ca Samson Bodnarescu si Matilda Cugler.

Un teanc de carti din 2014: Principele, Micutele doamne, Oblomov, Fata cu picioarele de sticla

Aceasta e o ciorna scrisa acum aproape un an, cu mici completari de o fraza-doua adaugate acum din ce-mi mai aminteam.

Principele de Niccolo Machiavelli: nu stiu cata relevanta mai are azi, ca el vorbea de principi, monarhi absoluti ereditari, nu de republici democratice. Era fara indoiala un om f. inteligent, avea si recomandari f. cinice (ex. distrugerea totala a dusmanilor, a.i. sa nu mai poata lovi, sau in cazul unui principe nou, lichidarea completa a vechii familii princiare precedente), dar si altele surprinzator de benevolente (sa nu asupresti poporul, ca sa nu ti-l faci dusman - e cea mai buna pavaza impotriva asasinatelor). Un sfat imoral in aparenta dar moral in fond, cu siguranta util in epoca lui si, mutatis mutandis, si intr-a noastra (apropo de pomeni electorale): nu recomanda principelui sa fie darnic. Pentru ca darnicia epuiza visteria, iar apoi, ca sa o umple la loc, ar fi fost nevoit sa puna biruri noi, deci dupa ce a fost generos cu cativa, va asupri (si nemultumi) inevitabil pe cei multi. Mai bine deci sa aiba faima de zgarcit, decat dupa ce se epuizeaza prin darnicie sa ajunga sa-si faca faima de hraparet. (online)

Micutele doamne (Little Women) de Louisa May Alcott: pana la un punct e o carte moralizatoare din secolul XIX, pentru educatia domnisoarelor: cele 4 eroine adolescente ale cartii invata sa fie evlavioase, generoase, harnice, modeste etc. - virtutile femeii secolului XIX. Exemplu de "lectie de viata": de Craciun mama le anunta ca, fiind razboi, nu vor primi cadouri, dar surorile pun impreuna toate micile lor economii ca sa cumpere un cadou mamei; aceasta insa le pune sa ia toate bunatatile de la masa de Craciun si sa le duca cadou unei familii sarace! Si totusi, cele 4 surori nu sunt eroinele conventionale ale unei carti pentru domnisoare; isi fac o lume a lor: o societate secreta, o trupa de teatru - si in special pe baietoasa, nonconformista si imaginativa Jo (cea cu ideile) o simtim contemporana noastra. Mi-a placut de ea si cred ca mi-ar fi placut mai mult sa fi citit cartea la varsta potrivita, la varsta lor. (ebook eng. gratis)

Vietile paralele de Florina Ilis: seamana intr-un fel cu lucrarea de doctorat a lui Victor Ponta - multe pagini sunt  juxtapuneri de citate fara ghilimele: din  caietele lui Eminescu (asa numitul "fragmentarium"), din articolele lui politice, din amintirile diversilor contemporani... Asta nu e neaparat o problema, ceea ce e condamnabil la o lucrare stiintifica, e acceptabil la o carte postmodernista. Ideea e originala: un securist din anii '50 e trimis inapoi in timp sa-l urmareasca pe Eminescu si sa-l influenteze politic pentru cauza proletariatului.  Infiltrat ca si coleg de camera cu poetul in ospiciul austriac - logoreea deliranta a lui Eminescu se intrepatrunde cu replicile in limba de lemn ale securistului. Acesta culege si informatii de la contemporani (ajunsi astfel "surse"), alcatuindu-i poetului un adevarat dosar de securitate. In ciuda originalitatii si a vastei documentari, nu mi-a chiar placut - am si citit-o cu intreruperi. Poate pentru ca m-au cam plictisit atatea pagini de delir, poate ca stiam deja prea multe despre Eminescu si sesizam nepotrivirile cu faptele reale - sau cu viziunea mea asupra faptelor? (ebook)

Fata cu picioarele de sticla de Ali Shaw: o carte ciudata si trista. Se petrece pe o insula stranie, cu fenomene inexpicabile si creaturi fantastice. Iar oamenii care o locuiesc sunt la randul lor niste "insule": insingurati, inchisi fiecare in carapacea lui, au pierdut (sau nu au dobanidit) capacitatea de comunicare, desi fire nevazute ii leaga unii de ceilalti, din trecutul care contine lucruri nelamurite si rani nevindecate. Un biolog traieste  rupt de lume, in mijlocul naturii, ocrotind animalele si evitand oamenii. O mama pretinde ca nu e acasa cand o cauta propriul fiu. Iar fiul, personaj principal, pare un caz de Asperger: nu doar ca ii e dificil sa interactioneze chiar si cu propria mama, dar nici nu suporta sa fie atins, nici chiar de fata pe care incepe sa o iubeasca. Aceasta fata se transforma treptat in sticla. (originalul in engleza la Amazon  - ebook si pe hartie )

Oblomov de I. Goncearov: un must read pt mine, dat fiind ca lenea, lipsa de energie, procrastinarea, e marele meu defect - si raritatea postarilor de aici e un bun indiciu. Boierul Oblomov, lenesul prin excelenta, duce o viata vegetativa, toata ziua in pat, chiar si cand primeste vizite, slujit de bombanitorul dar devotatul sau servitor Zahar. Imboldurile prietenului sau Stoltz si dragostea pentru Olga il scot o vreme din inertie, [spoiler] dar concluzia cartii pare sa fie ca nimeni nu poate sari peste umbra sa, ca dragostea poate face minuni, dar nu pana la capat: la primul obstacol, izolat cateva zile de influenta revitalizanta a Olgai, Oblomov recade in vechile obisnuinte. [end spoiler] (ebook)

Cartile din 2013 - 10 recomandari

Acestea sunt recomandarile mele, alese dintre lecturile din 2013, pentru "biblioteca bloggerului", la initiativa lui chinezu. Nu sunt in ordinea preferintei, le-am grupat mai mult tematic.

1. Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieţi spusă de contemporani (volum editat de Cătălin Cioabă) Colectia asta de marturii disparate ale contemporanilor lui, de la nume ilustre ca Ioan Slavici pana la ilustri necunoscuti al caror destin s-a intersectat  incidental cu al poetului, portret compozit facut din cioburi de oglinzi,  mi se pare mai interesanta, mai autentica decat orice alta carte despre Eminescu citita de mine si captivanta ca un roman.



2. The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion - Jonathan Haidt
O carte de psihologie f. interesanta, te pune serios pe ganduri. Recomandata in special celor care se ambaleaza in discutiile despre politica sau religie si care nu pricep de ce "ceilalti" tot nu pricep, in ciuda tuturor argumentelor. Mai multe despre ea, probabil, intr-un post viitor - pana atunci, vedeti ce spune  Jonathan Haidt la Ted Talk.



3. Predictably Irrational: The Hidden Forces That Shape Our Decisions - Dan Ariely
4. The Upside of Irrationality: The Unexpected Benefits of Defying Logic at Work and at Home  - Dan Ariely
Tot carti de psihologie care te pun pe ganduri. Psihologul Dan Ariely a imaginat tot felul de experimente nastrusnice care sa evidentieze "The Hidden Forces That Shape Our Decisions". Pentru a va face o idee, vedeti ce spune Dan Ariely la Ted Talk - sau vedeti A Taste of Irrationality , ebook gratuit cu extrase din cele doua.

5. Jurnalul Annei Frank - cred ca ar putea functiona, impreuna cu Jurnalul lui Mihail Sebastian, ca vaccin impotriva antisemitismului (daca ar fi aplicat din timp - primul  la 15, al doilea la 18 ani, sa zicem). Anne Frank e o [pre]adolescenta normala - inteligenta, cu talent si  aspiratii de scriitoare, dar in rest cu preocuparile normale ale varstei. Scrie si despre acestea (neintelegerile cu parintii, idila cu  baiatul celeilalte familii ascunse acolo), dar scrie mai ales despre viata de zi cu zi in ascunzatoare, de multe ori cu verva, umor si spirit satiric, facand caricaturi viguroase unora dintre colocatari. Toate astea contrasteaza cu tragismul situatiei lor si mai ales al deznodamantului stiut.

6. A Grief Observed - C.S. Lewis
C.S. Lewis, scriitor cunoscut ca apologet crestin (direct in Mere Christianity & The Screwtape Letters sau indirect in ciclul fantasy despre Narnia), a publicat (initial sub un pseudonim) aceasta marturie bulversant de sincera a unui suflet ravasit de durere, dupa pierderea sotiei mult iubite. Consemneaza acolo starile sufletesti prin care trece pe rand, dar si ganduri revoltate, uneori de-a dreptul blasfemiatoare - apoi treptat, impacarea cu situatia si cu Dumnezeu. Printre randuri inchegandu-se si portretul regretatei sale "H." (de fapt Joy), o femeie exceptionala - cei doi au fost eroii unei povesti de dragoste cu totul neobisnuite (poate voi scrie despre asta pe blogul vechi).

7. Till We Have Faces: A Myth Retold - C. S. Lewis
Se petrece in antichitate intr-un imaginar regat barbar in care ajung doar vagi ecouri ale culturii Greciei clasice. Eroina naratoare, cea mai mare, dar si cea mai putin atragatoare dintre fiicele regelui, nu este o privilegiata, in ciuda sangelui regal, presupus divin. Ignorata sau umilita (pe tema urateniei ei) de un tata tiranic, brutal, coleric (personaj foarte reusit), capata convingerea ca nu va fi niciodata iubita de un barbat si nu va avea niciodata familia ei, copii, asa ca isi redirectioneaza dragostea filiala spre inteleptul ei maestru grec si in rest revarsa tot preaplinul ei afectiv spre surioara cea mai mica si frumoasa. Iar dupa ce sora cea mica e ceruta ca jertfa de preotii teribilei zeite locale a fertilitatii, iubirea devotata a surorii mai mari e incercata prin foc si dovedita pe cat de totala, coplesitoare, pe atat de posesiva.

8. The Brides of Rollrock Island - Margo Lanagan
Tot un fel de mit repovestit: basmul stravechi cu femeia pasare sau zana pe care, ca sa o ai in puterea ta si s-o iei de sotie, trebuie sa-i furi si sa-i ascunzi vesmantul sau penajul. Doar ca aici nu sunt pasari ci foci, transformate de vrajitoarea Misskaella  in femei ideale, de o frumusete stranie, tandre, iubitoare, blande, supuse si triste, foarte triste, tanjind dupa lumea subacvatica. Inca o coincidenta, si aici avem ca eroina principala o fata uratica. Misskaella se simte exclusa in mica comunitate izolata de pe o insula si chiar in propria familie nu numai din cauza fizicului neatractiv, ci si pentru ca, de cand era mica, batranele satului au banuit, dupa semne de ele stiute, ca va fi vrajitoare. Revansa ei e sa-i faca pe barbatii care o ignorau sa se roage de ea  ca sa-si aiba femeia perfecta, iar pe femeile care o priveau de sus sa se simta la fel de sterse si neatragatoare pe langa femeile foci ca ea pe langa ele pe vremuri. Autoarea ne face sa empatizam si cu atata vreme nefericita Misskaella, si cu victimele rafinatei ei razbunari.

9. Cantec de gheata si foc ( A Song of Ice and Fire) - G.R.R. Martin
Cred ca e cartea ideala pentru a-i deschide unui adolescent apetitul pentru lectura. O citeste nepotul meu de 15 ani, care nu citea nimic inainte, dar o citeste si taica-meu la 70 de ani - chiar si-a xeroxat harta marita, ca sa poata urmari mai bine. E un fel de poveste pentru adulti. Pt adulti nu numai prin doza (poate exagerata) de sex si violenta, ci si prin faptul ca pe langa dragoni si vrajitoare avem intrigi (urzeli), lupte pentru putere, o multitudine de personaje pictate nu in alb si  negru ci in toate nuantele de gri si intorsaturi de situatie mereu surprinzatoare. O poveste lunga (5 volume groase), fara sfarsit - ar mai urma 2 volume inca nescrise - careia la o adica i-ai putea gasi destule minusuri, dar care te absoarbe de incepi sa te gandesti: oare cine va castiga jocul tronurilor ?

10. O mie si una de nopti (cred ca nu mai are nevoie de prezentare)

Alte carti citite in 2013:

Fictiune in romana:

Soseaua Catelu 42 - Alina Nedelea

Dona Juana - Lorena Lupu (despre care am scris)

Fictiune in engleza:

The Perks of Being a Wallflower (Jurnalul unui adolescent timid) - Stephen Chbosky

More Than This - Patrick Ness

That Hideous Strength - C.S. Lewis (asta nu mi-a placut)

Memorii:

Surprins de bucurie (Surprised by Joy) - C. S. Lewis

Lumea de ieri - Stefan Zweig

Memoriile unei fete cuminti - Simone de Beauvoir

Istorie:

Tragedia Germaniei. 1914-1945 - Lucian Boia
(mi-a confirmat ce intuisem in comentariile de la postarea lui capricornk13.)

Or mai fi fost poate si altele, dar acum nu imi amintesc. Si pe mine ma surprinde numarul relativ mic, in comparatie cu initiatorul bibliotecii, chinezu (al carui blog nu e despre carti) , Dragos de la chestii livresti, sau Diana de la Tara mea inventata.