Radu Pavel Gheo, "Fairia - o lume indepartata", Polirom, 2016
Auzisem de ea si am aflat ca s-a reeditat de pe blogul autorului, asa ca am rasfoit-o intr-o librarie, unde am citit un fel de poveste-in-poveste, "Povestea unei fete indaratnice" (spusa seara la foc de un batran rapsod), care mi-a placut atat de mult ca am cumparat cartea pe loc. Si s-a dovedit ca aia era cea mai buna parte din carte - cel putin mie mi s-a parut ca intregul nu era la inaltimea acelei parti.
Nu stiu unde s-o incadrez: SF e numai pretextul navei ajunse pe planeta misterioasa; de cand exploratorii pun piciorul pe ea, cartea devine un fel de fantasy, planeta aia indepartata se arata a fi populata cu fel de fel de creaturi si personaje din imaginarul uman: eroi luptand cu dragoni, cavaleri in zale, vrajitoare, centauri, fauni, harpii, oameni inaripati, dar si OZN-uri care, observa un personaj, prea arata a OZN. Sunt si Scylla si Caribda, dar si muntii care se bat in capete si intre care tasneste izvorul de apa vie. Doar ca Gheo le mai aplica pe alocuri cate un twist: printul e viteaz dar cam prostut, printesa e grasa, plina de cosuri si guresa, [spoiler] dragonul e un carturar, adunand doar comori de intelepciune pe care printul le arde dezamagit, [end spoiler] iar vrajitoarea rea cica e de fapt buna...
Astea toate alterneaza cu vise in care naratorul, capitanul navei, strabate insetat si epuizat un desert in care lasase in urma resturile navei si corpurile coechipierilor sai. Si cred ca e timpul sa incep sa spun si ce nu mi-a placut: faptul ca lucrurile nu se leaga, nu se explica, nu capata sens nici macar la final. Fireste ca m-am gandit ca desertul e realitatea, iar Fairia cea feerica si plina de culoare e vis, halucinatie sau lume virtuala generata din imaginarul / subconstientul colectiv al echipajului de o planeta gen Solaris. Apoi insa si in desert apar personaje si lucruri tinand de aceeasi logica fairica: un sfinx, un cavaler, o corabie ce pluteste pe nisipuri... Apoi, cand vrajitoarea rea (dar buna!) ii cere ajutorul naratorului, am crezut ca in sfarsit m-am prins: Fairia e Fantazia, clar, si vrajitoarea Vickyia e Craiasa Copila; acum vrea sa o ajute el sa regenereze din desert lumea ei fantastica, ca in Poveste fara sfarsit, cartea mea preferata. Dar nu; serviciul cerut e ceva neinsemnat si cititorul ramane nelamurit - e ca si cand citesti un roman politist care se terrmina fara sa afli cine era criminalul.
Alt minus: in afara de narator, personajele sunt neconvingatoare, simple fantose. Nu ajungi nici sa le retii numele, cu atat mai putin sa-ti pese de ei. Cand o primejdie ii decimeaza, tu, cititorul, nu simti nici regret ca au murit x si y, nici usurare ca au scapat z si w.
In concluzie, a avut si parti care mi-a placut, si parti care nu, dar una peste alta isi merita din plin cei 17 lei cat a costat - ca a aparut in Colectia Top 10+ de la Polirom. Ceea ce intr-un fel e bine - pret f. convenabil, mai toate cartile colectiei sunt sub 20 lei - dar intr-un fel nu prea: nici nu prea rimeaza cu clasicii straini publicati in colectia aia, nici nu o va descoperi acolo publicul tinta, publicul tanar amator de SF si fantasy. Desi de fapt nu prea e SF si nu e nici chiar fantasy decat in sensul in care e fantasy Povestea fara sfarsit...
Later edit (a doua zi):
Primesc azi mail ca Radu Pavel Gheo e autorul lunii februarie la libraria online Libris - deci toata luna februarie 2016, cartile lui se vand cu autograful autorului si 20% reducere ( si transport gratuit in tara, ca la toate cartile de la Libris). Aproape ca imi pare rau ca m-am grabit sa o cumpar...
Se afișează postările cu eticheta SF. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SF. Afișați toate postările
duminică, 31 ianuarie 2016
sâmbătă, 22 februarie 2014
Alte carti din 2013 - o carte intr-un paragraf
De prin draft-uri adunate, pe ici pe colo completate:
Simone de Beauvoir, "Memoriile unei fete cuminti", Humanitas, 2011
E un copil fericit: o fata cuminte, care invata bine, care creste intr-o familie fericita, iubitoare, armonioasa, intr-un mediu intelectual stimulator dar pana la urma surprinzator de conservator. Tatal, burghez cu aspiratii artistice, dar si aristocratice, se implica in formarea ei intelectuala; mama, burgheza tipica, foarte pudica si evlavioasa, se ocupa de educatia ei morala, sufleteasca. Parintii sunt mandri de ea si ea face tot ce poate sa ii faca si mai mandri. Adera total la valorile familiei, are elanuri nationaliste in timpul primului razboi mondial - parintii spun mandri/amuzati "Simone e foarte sovina" - dar mai ales elanuri religioase, chiar mistice, gandindu-se chiar sa se calugareasca. Asta pana la adolescenta...
C. S. Lewis, "Surprins de bucurie", Humanitas, 2012 (eng. "Surprised by Joy: The Shape of My Early Life"
)
E o carte autobiografica in genul Confesiunilor sfantului Augustin, in care C.S. Lewis isi povesteste copilaria, adolescenta si tineretea, anii de formare intelectuala (nu numai scolile englezesti, care de altfel apar intr-o lumina foarte proasta, ci mai ales cartile care i-au hranit imaginatia si l-au format ca scriitor) si spirituala (traseul de la crestinism spre ateism, pe la 15 ani, apoi inapoi de la ateism, trecand prin teism, spre crestinism, pe la 30 de ani).
Alina Nedelea, "Soseaua Catelu 42", Editura ALLFA, 2012
N-am idee cat e real si cat nu in autofictiunea asta. Cartea povesteste pe tonul cel mai colocvial lucruri uneori dintre cele mai dureroase: saracia comunista, saracia postcomunista si o familie cat se poate de disfunctionala. Mama ii povesteste fiicei cum a incercat sa o avorteze, cate si mai cate si-a facut (pe vremea lui Ceausescu). Tatal isi da fiica adolescenta afara din casa dupa moartea sotiei, ca sa se poata recasatori; acelasi tata insa, pe vremuri, urcase 7 etaje in fuga cu bateria masinii in brate, ca fetita sa poata vedea "Gala desenului animat", cand se luase curentul...

Patrick Ness, "More than this"
Un baiat se ineaca, traieste agonia sufocarii si zbaterii inutile - apoi se trezeste intr-o lume stranie desprinsa parca din propriul trecut. Mai multe nu va pot spune fara spoilere: Cartea e un fel de "I am Legend" meets "Matrix". Mi-a placut partea de "I am Legend" si nu mi-ar fi displacut in principiu chestia gen Matrix, dar nu mi s-a parut ca se lega destul de bine. In special mi s-a parut aiurea ca incepe asa grav si sfarseste asa facil si neverosimil, un pusti salvand situatia de fiecare data in ultima secunda etc.

C. S. Lewis, "That Hideous Strength"
E un SF, ultima parte a unei trilogii SF astazi uitate. Prima carte era cu o calatorie pe Marte, a doua pe Venus (ambele locuite), cea de-a treia e o distopie si se petrece aici pe Pamant. Incepe interesant, promitator: un tanar si ambitios cadru universitar incearca sa patrunda in cercul care face jocurile de culise de la o fictiva universitate englezeasca si se simte onorat cand este recrutat de fundatia stiintifica N.I.C.E., care insa nu e ceea ce pare si curand se remarca prin exproprieri abuzive, amintind de evenimente care au facut valva la noi anul trecut... Apoi insa cartea o ia razna, apare Merlin reinviat (mai exact trezit dintr-un somn de veacuri) si in final iese o baie de sange. Nu o recomand. Pe langa teama de stiinta si tehnologie, vazute ca pericol potential (ca sa nu zic "lucrul dracului"), mai e si de un misoginism penibil: politia secreta e condusa de o femeie-comisar lesbiana sadica, personajul 'cel mai' pozitiv ca sa zic asa insista pe ideea ca masculinul e superior femininului si Merlin zice ca o femeie merita moartea pt ca a folosit mijloace contraceptive! Curios, i-a placut lui George Orwell.
Sergiu Somesan, "Apocalipsa dupa Ceausescu", Editura Vremea, 2012
Nu e o carte istorica ci un roman SF. Un inginer pensionar isi descopera intamplator capacitatea de a calatori in universuri paralele si si-o foloseste ca sa caute lumi paralele unde Ceausestii sunt inca la putere, sa-i aduca in lumea noastra, cu speranta ca vor redresa situatia Romaniei in criza. Aduce chiar doi, un Ceausescu bun si intelept (daca puteti concepe asa ceva - eu nu), altul mai dur chiar decat originalul, insa mai inteligent, un fel de mix Ceausescu-Antonescu (Ion, nu Crin). Nu o recomand - daca nu sunteti pensionari nostalgici - dar daca totusi sunteti curiosi, se poate citi si online pe blogul autorului - eu asa am citit-o. Lui Sergiu Somesan ii iese mai bine proza scurta (Povestiri fantastice si SF).
E un copil fericit: o fata cuminte, care invata bine, care creste intr-o familie fericita, iubitoare, armonioasa, intr-un mediu intelectual stimulator dar pana la urma surprinzator de conservator. Tatal, burghez cu aspiratii artistice, dar si aristocratice, se implica in formarea ei intelectuala; mama, burgheza tipica, foarte pudica si evlavioasa, se ocupa de educatia ei morala, sufleteasca. Parintii sunt mandri de ea si ea face tot ce poate sa ii faca si mai mandri. Adera total la valorile familiei, are elanuri nationaliste in timpul primului razboi mondial - parintii spun mandri/amuzati "Simone e foarte sovina" - dar mai ales elanuri religioase, chiar mistice, gandindu-se chiar sa se calugareasca. Asta pana la adolescenta...
C. S. Lewis, "Surprins de bucurie", Humanitas, 2012 (eng. "Surprised by Joy: The Shape of My Early Life"
E o carte autobiografica in genul Confesiunilor sfantului Augustin, in care C.S. Lewis isi povesteste copilaria, adolescenta si tineretea, anii de formare intelectuala (nu numai scolile englezesti, care de altfel apar intr-o lumina foarte proasta, ci mai ales cartile care i-au hranit imaginatia si l-au format ca scriitor) si spirituala (traseul de la crestinism spre ateism, pe la 15 ani, apoi inapoi de la ateism, trecand prin teism, spre crestinism, pe la 30 de ani).
Alina Nedelea, "Soseaua Catelu 42", Editura ALLFA, 2012
N-am idee cat e real si cat nu in autofictiunea asta. Cartea povesteste pe tonul cel mai colocvial lucruri uneori dintre cele mai dureroase: saracia comunista, saracia postcomunista si o familie cat se poate de disfunctionala. Mama ii povesteste fiicei cum a incercat sa o avorteze, cate si mai cate si-a facut (pe vremea lui Ceausescu). Tatal isi da fiica adolescenta afara din casa dupa moartea sotiei, ca sa se poata recasatori; acelasi tata insa, pe vremuri, urcase 7 etaje in fuga cu bateria masinii in brate, ca fetita sa poata vedea "Gala desenului animat", cand se luase curentul...
Un baiat se ineaca, traieste agonia sufocarii si zbaterii inutile - apoi se trezeste intr-o lume stranie desprinsa parca din propriul trecut. Mai multe nu va pot spune fara spoilere: Cartea e un fel de "I am Legend" meets "Matrix". Mi-a placut partea de "I am Legend" si nu mi-ar fi displacut in principiu chestia gen Matrix, dar nu mi s-a parut ca se lega destul de bine. In special mi s-a parut aiurea ca incepe asa grav si sfarseste asa facil si neverosimil, un pusti salvand situatia de fiecare data in ultima secunda etc.
E un SF, ultima parte a unei trilogii SF astazi uitate. Prima carte era cu o calatorie pe Marte, a doua pe Venus (ambele locuite), cea de-a treia e o distopie si se petrece aici pe Pamant. Incepe interesant, promitator: un tanar si ambitios cadru universitar incearca sa patrunda in cercul care face jocurile de culise de la o fictiva universitate englezeasca si se simte onorat cand este recrutat de fundatia stiintifica N.I.C.E., care insa nu e ceea ce pare si curand se remarca prin exproprieri abuzive, amintind de evenimente care au facut valva la noi anul trecut... Apoi insa cartea o ia razna, apare Merlin reinviat (mai exact trezit dintr-un somn de veacuri) si in final iese o baie de sange. Nu o recomand. Pe langa teama de stiinta si tehnologie, vazute ca pericol potential (ca sa nu zic "lucrul dracului"), mai e si de un misoginism penibil: politia secreta e condusa de o femeie-comisar lesbiana sadica, personajul 'cel mai' pozitiv ca sa zic asa insista pe ideea ca masculinul e superior femininului si Merlin zice ca o femeie merita moartea pt ca a folosit mijloace contraceptive! Curios, i-a placut lui George Orwell.
Nu e o carte istorica ci un roman SF. Un inginer pensionar isi descopera intamplator capacitatea de a calatori in universuri paralele si si-o foloseste ca sa caute lumi paralele unde Ceausestii sunt inca la putere, sa-i aduca in lumea noastra, cu speranta ca vor redresa situatia Romaniei in criza. Aduce chiar doi, un Ceausescu bun si intelept (daca puteti concepe asa ceva - eu nu), altul mai dur chiar decat originalul, insa mai inteligent, un fel de mix Ceausescu-Antonescu (Ion, nu Crin). Nu o recomand - daca nu sunteti pensionari nostalgici - dar daca totusi sunteti curiosi, se poate citi si online pe blogul autorului - eu asa am citit-o. Lui Sergiu Somesan ii iese mai bine proza scurta (Povestiri fantastice si SF).
joi, 23 iunie 2011
Serge Brussolo - Febra
Dupa "Carnavalul de fier", am mai vrut Brussolo - si la recomandarea aceluiasi dragos de la chestii livresti si a unui prieten din afara blogosferei, am incercat cartea asta. O numeroasa echipa de cercetatori e trimisa sa studieze o planeta-animal-in-hibernare, cu misiunea de a afla cum reuseste giganticul animal sa supravietuieasca in vidul cosmic, generandu-si atmosfera proprie - si cu interdictia expresa de a ii face vreun rau. Dar dupa ce raman fara rezerva de hrana, nu le ramane decat sa se hraneasca din carnea animalului-planeta,cu efecte devastatoare atat pentru el cat si pentru ei. Ei isi pierd umanitatea, unii prin mutatii fizice monstruoase, degenerative, altii prin "mutatii" psihice care ii fac sa isi piarda identiatea, sa nu se mai simta oameni, ci "celule", parte din animal, pe care incearca sa il apere impotriva infectiei umane. Aici m-a cam pierdut, nu am reusit sa iau in serios o faza ca asta:
Suedezul [...] cu pupilele dilatate de ură şi exaltare[...] sări pe piedestalul improvizat de un neg ca şi cum ar fi urcat la tribună.Altii, dintre cei care au norocul sa gaseasca o zona de carne [cel putin aparent] sanatoasa, nemutagena, incearca sa o "creasca" artificial, sa ajunga la cat mai multi, o dezvolta ca o tumoare, in dauna intregului organism; altii vor sa il omoare, impiedicand astfel degenerarea lui si a lor; animalul imbolnavit de toate acestea reactioneaza prin febra, frisoane, spasme care pentru oameni inseamna cutremure si arsita insuportabila, cand "pamantul" le arde talpile.
― Fraţi leucocite, îl auzi Liza urlînd, răul este din nou aici! Bacteriile invadatoare îşi masează trupele la graniţă! Patria noastră, acest organism viu al cărui soldaţi microscopici sîntem, aşteaptă sacrificiul nostru! Să digerăm invadatorul patogen! Cei care vor cădea în luptă vor fi forma puroiului glorios al eroilor necunoscuţi...
Oroarea trece uneori de limita suportabilului. Cel putin de limita mea - era sa abandonez cartea chiar pe la inceput, cand am ajuns la procedura de "ingropare" a cadavrelor. Asadar, nu pot sa zic ca mi-a placut - sigur mult mai putin decat cealalta - desi e acelasi Brussolo, cu aceeasi imaginatie maladiva, cosmaresca, care dincolo imi placuse.
Alte pareri:
una calda:
http://2070decuvinte.blogspot.com/2008/04/serge-brussolo-febra.html
una rece:
http://www.bookblog.ro/sf-fantasy-horror/febra/
luni, 6 iunie 2011
Serge Brussolo - Carnavalul de fier
Toate cele de mai sus ?
Niciuna din cele de mai sus?
E pur si simplu o lume de cosmar, creata de o imaginatie dezlantuita, pe cat de bogata pe atat de bolnava; ale carei creatii, ulterior, autorul a incercat sa le insaileze intr-o poveste SF unitara, dar nu a prea reusit. Povestea SF nu are prea multa coerenta si logica, explicatiile finale care trebuiau sa lege si sa explice totul nu prea reusesc, nu prea stau in picioare; dar imaginatia e impresionanta, te face sa te gandesti la Hieronymus Bosch...
Poate un pic si la Pieter Bruegel cel batran, in partea cu multimea petrecareata din Orasul Serbarilor, oras aflat intr-o continua petrecere, in care zilnic sunt praznice, baluri mascate si focuri de artificii, in care dirijabile imprastie mereu din cer o ploaie de confetti si serpentine. Dar cruzimea si suferinta se ascund chiar si sub aparentele cele mai inocente si vesele: mastile, dansurile, procesiunile, muzica pot fi capcane mortale; focurile de artifcii subacvatice sunt obtinute prin explozia unor pesti luminiscenti care presara cu maruntaiele lor fundul lacului...
Mai intalnim rauri si mari de pitici care poarta corabiile pe palme, dar care, irascibili si schimbatori ca marea, pot la manie sa le rastoarne si sa le sfasie pasagerii; in aceste "mari" se scufunda fetite orfane de 10-12 ani ca sa culeaga perlele ce le cresc pe corp ca excrescente tumorale, luandu-le astfel viata si riscandu-si viata proprie. Sau simbio, asceti care au renuntat la orice functie corporala "impura", si-au atrofiat voluntar mainile, si-au distrus ochii si gura - si s-au legat printr-un fel de cordon ombilical de cate un alt om pe care il calaresc si il folosesc sa le inlocuiasca functiile biologice pierdute. Sau preotese venusiene enorm de obeze, ca acele Venus preistorice, a caror imbratisare si transpiratie febrila poate reda tineretea si pe care "pestii" lor le imbolnavesc la comanda in acest scop. Si multe altele... si dupa cum vedeti, peste tot dai de cruzime si suferinta, in relatiile interumane sau inter-specii.
Am citit-o intr-o singura zi, de pe la 2 pana pe la 10 seara, imediat dupa ce citisem recomandarea lui dragos de la chestii livresti, si as recomanda-o la randul meu, dar nu stiu unde o mai puteti gasi, probabil numai prin anticariate si pe net.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
