Se afișează postările cu eticheta horror. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta horror. Afișați toate postările

vineri, 26 august 2011

Umbra - John Saul

John Saul, Umbra, Editura RAO, 2005

Nu sunt printre fanii genului horror. Nu numai ca nu caut, dar chiar evit, nu prea suport spectacolul cruzimii si violentei extreme. N-am citit nicio carte de  Stephen King, "regele" genului. Si totusi am citit cateva de John Saul. Cartile acestuia urmeaza cam toate acelasi tipar. Au ca eroi copii (sau adolescenti); eroul principal este o un copil inadaptat, izolat, pe care ceilalti copii il ignora, exclud sau mai rau, se distreaza batandu-si joc de el (americanii au chiar un cuvant pentru asta: bullying). Victimele au de obicei ceva ce le face altfel decat ceilalti: uneori un handicap fizic, alteori (mai ales la adolescente) greutatea generatoare de complexe - in cartea de fata, insa, "handicapul" care ii singularizeaza este inteligenta de exceptie... Nerds, asadar.

La inceput urmarim problemele de adaptare scolara ale unui pusti supradotat de 10 ani, Josh, care, dupa sistemul american, e promovat intr-o clasa superioara, trezindu-se astfel intre colegi cu 2 ani mai mari ca el, unde, desi intelectual si prin cunostinte  le este superior - lucru mereu evidentiat de profesori, spre iritarea colegilor - fizic si emotional e in neta inferioritate si vulnerabilitate, iar colegii ii platesc in pauze umilintele involuntare din timpul orelor.

Cand ajunge la Academia Barrington pentru copii supradotati, crede ca a terminat cu necazurile, caci academia pare locul perfect pentru el, un paradis al nerds-ilor, unde nu conteaza ca nu reusesti sa dai o serva la volei decat a treia oara - ca nici ceilalti nu se descurca mai bine - in schimb ai in camera un computer performant si chiar o casca de realitate virtuala; unde, in sfarsit, putea sa-si faca prieteni, ca aici nu mai era un ciudat, era inconjurat de altii ca el. Totul pare perfect - pana cand un coleg e gasit taiat de tren... dar aici ma opresc, sa va spun mai multe ar fi deja spoiler...   

Later edit: hai sa zic totusi cate ceva si despre minusuri:
- o viziune f. naiva asupra calculatoarelor si informaticii (cartea a aparut in 1992, cand calculatoarele nu patrunsesera atat de mult in viata tuturor)
- unele neverosmilitati ale povestii: [spoiler] o fetita sensibila, vulnerabila, miloasa si fricoasa devine, transpusa in virtual, o entitate cvasi-atotputernica, amenintatoare; dar "entitatea" asta primejdioasa poate fi din nou speriata de un "bau-bau" virtual [end spoiler]

luni, 6 iunie 2011

Serge Brussolo - Carnavalul de fier

SF? Fantasy? Horror ?
Toate cele de mai sus ?
Niciuna din cele de mai sus?

E pur si simplu o lume de cosmar, creata de o imaginatie dezlantuita, pe cat  de bogata pe atat de bolnava; ale carei creatii, ulterior, autorul a incercat sa le insaileze intr-o poveste SF unitara, dar nu a prea reusit. Povestea SF nu are prea multa coerenta si logica, explicatiile finale care trebuiau sa lege si sa explice totul nu prea reusesc, nu prea stau in picioare; dar imaginatia e impresionanta, te face sa te gandesti la  Hieronymus Bosch...

Poate un pic si la Pieter Bruegel cel batran, in partea cu multimea petrecareata din Orasul Serbarilor, oras aflat intr-o continua petrecere, in care zilnic sunt praznice, baluri mascate si focuri de artificii, in care dirijabile imprastie mereu din cer o ploaie de confetti si serpentine. Dar cruzimea si suferinta se ascund chiar si sub aparentele cele mai inocente si vesele: mastile, dansurile, procesiunile, muzica pot fi capcane mortale; focurile de artifcii subacvatice sunt obtinute prin explozia unor pesti luminiscenti care presara cu maruntaiele lor fundul lacului...

Mai intalnim rauri si mari de pitici care poarta corabiile pe palme, dar care, irascibili si schimbatori ca marea, pot la manie sa le rastoarne si sa le sfasie pasagerii; in aceste "mari" se scufunda fetite orfane de 10-12 ani ca sa culeaga perlele ce le cresc pe corp ca excrescente tumorale, luandu-le astfel viata si riscandu-si viata proprie. Sau simbio, asceti care au renuntat la orice functie corporala "impura", si-au atrofiat voluntar mainile, si-au distrus ochii si gura - si s-au legat printr-un fel de cordon ombilical de cate un alt om pe care il calaresc si il folosesc sa le inlocuiasca functiile biologice pierdute. Sau preotese venusiene enorm de obeze, ca acele Venus preistorice, a caror imbratisare si transpiratie febrila poate reda tineretea si pe care "pestii" lor le imbolnavesc la comanda in acest scop. Si multe altele... si dupa cum vedeti, peste tot dai de cruzime si suferinta, in relatiile interumane sau inter-specii.

Am citit-o intr-o singura zi, de pe la 2 pana pe la 10 seara, imediat dupa ce citisem  recomandarea lui dragos de la chestii livresti, si as recomanda-o la randul meu, dar nu stiu unde o mai puteti gasi, probabil numai prin anticariate si pe net.