miercuri, 3 decembrie 2014

Philip Roth - Complexul lui Portnoy

Philip Roth, Complexul lui Portnoy, Polirom, 2011, colectia Top 10+

In engleza Portnoy's Complaint, titlul contine un joc de cuvinte intraductibil: poate insemna  si "complexul/boala lui Portnoy" dar si "plangerea lui Portnoy" - si intr-adevar cartea este o lunga jelanie, o lunga confesiune amuzant-plangareata, lunga si dezlanata, pe care un intelectual evreu american peste 30 de ani, Alex Portnoy, o face psihologului.

Desi atinge ocazional prezentul si relatiile lui pasagere, cartea se concentreaza pe copilarie si adolescenta, pe familia sa si in special pe mama sa, a carei iubire posesiva i-a marcat viata; asta pentru ca el crede ca faptul ca e afemeiat si nu se poate opri la o femeie sa-si intemeieze o familie s-ar datora copilariei si adolescentei sale, familiei sale sufocante si in special mamei, foarte dominatoare nu numai cu fiul ci si cu sotul.

E vorba de o familie de evrei americani de origine est-europeana, care vorbesc engleza amestecand in ea cuvinte idis, care traiesc in comunitatea lor inchisa. E mult sovinism in acest mediu (in randul evreilor maturi - caci cei tineri il respiung); e drept, un sovinism nonviolent, caci evreii nu incearca in niciun fel sa faca rau ne-evreilor care ii inconjoara, dar se feresc de ei, pun intre ei si restul lumii o distanta in care intra neincredere, teama si o doza de dispret. N-as sti sa spun daca tema principala a cartii e evreitatea sau sexualitatea.

Prima carte de Philip Roth citita si parca ma asteptam la mai mult, avand in vedere ca tot aud numele lui cand se vorbeste de candidatii cu sanse la Nobel. Nu e un must read dupa parerea mea, totusi exista o categorie de cititori carora le-o recomand: daca vi se pare ca parintii vostri au fost prea sufocanti, veti vedea ca se poate mult mai rau...

[Draft din 4 septembrie 2012, publicat aproape nemodificat]

luni, 22 septembrie 2014

Oliver Sacks - Omul care isi confunda sotia cu o palarie

Oliver Sacks, Omul care își confunda soția cu o pălărie, Humanitas 2012 (ebook)

Eu am citit-o în engleză - se găsește și tipărită și ca ebook Kindle:
The Man Who Mistook His Wife For A Hat: And Other Clinical Tales


Un neurolog povestește câteva dintre cele mai bizare cazuri ale sale, care te fac sa te întrebi ce e omul, ce-i aia suflet, fire, personalitate, eu ? Căci leziuni, tumori sau alte modificări în anumite zone din creier cauzează transformări fundamentale sau chiar disoluții ale personalității.

Omul care își confunda soția cu o pălărie pierduse de fapt capacitatea de a recunoaște fețele (se cheamă prosopagnosia). Alții pierduseră capacitatea de a înțelege cuvintele, dar păstraseră intactă (chiar crescută) capacitatea de a interpreta tonul vocii și expresia feței - iar alții invers. Altul pierduse amintirea multor decenii și reacționa ca un călător în timp, șocat să afle că oamenii au fost pe Lună, dar și mai șocat să-și vadă propria față îmbătrânită în oglindă; mai grav era ca pierduse nu numai amintirile, ci și capacitatea de a forma noi amintiri, deci era condamnat să fie mereu omul tocmai aterizat din trecut. Un tânăr cu sindromul Tourette, tratat ca să-i dispară ticurile care îi creau probleme în societate și la locul de muncă, simte că fără ticuri nu mai e el, așa că suspendă medicația în week-end-uri. O bătrână de 80 de ani devine subit frivolă, flirtatoare - de vină e un vechi sifilis insuficient tratat, care a ajuns să afecteze creierul. Un pacient are senzația că piciorul său stâng e un corp străin. Astea sunt doar câteva...

Deși se referă la probleme serioase, e scrisă pentru profani, accesibilă, interesantă, captivantă, de multe ori cu umor - unele personaje, situații și dialoguri sunt parcă desprinse din Alice în Țara Minunilor. E concepută să fie o lectură plăcută, deși prin ceea ce implică despre condiția umană e foarte neliniștitoare...

duminică, 21 septembrie 2014

Machado de Assis - Dom Casmurro

Joaquim Machado de Assis, Dom Casmurro, Editura ALLFA, 2012 (ebook sau tiparită)

La început pare o clasică poveste de  dragoste din secolul XIX cu îndrăgostiți luptând cu obstacolele puse de familia neînțelegătoare. Un adolescent de 15 ani, menit încă de la naștere de evlavioasa sa mamă să devina preot catolic, descoperă ca e îndrăgostit de vecina și tovarășa sa de joaca. (spoiler) Dar cartea continuă mult după ce dragostea a învins obstacolele și  a ajuns la finalul fericit - căsătoria: ni se povestește cum petrec ca soț si soție, cum li se naște mult-doritul copil după multi ani de așteptare...  și treptat simțim că povestea de dragoste e pe cale să se transforme în altceva... (spoiler major) despre  deziluzie, suspiciune, gelozie, despre fața întunecată a dragostei. (end spoilers) Scriitura e destul de surprinzătoare pentru o carte din 1899, de multe ori autorul parcă se joacă cu cititorii...

Se pare că autorul e renumit în Brazilia natala, dar nu și în lume, nu la fel ca mult mai celebrii scriitori sud-americani de limbă spaniola. Nici eu nu aș fi ajuns probabil la cartea asta dacă nu o primeam ca ebook cadou de la librăria Elefant - fiți pe fază că, în ultima vreme, în secțiunea lor de ebooks au oferit cam în fiecare joi unul cadou.

joi, 28 august 2014

Alice Munro - Ura, prietenie, dragoste, casatorie

Alice Munro, Ura, prietenie, dragoste, casatorie, Editura Litera 2014 (tiparita sau ebook)

Scriitoarea canadiana mi se pare cea mai buna dintre premiantele Nobel din anii 2000, clar deasupra Hertei Muller si a lui Doris Lessing. Foarte buna cunoscatoare a sufletului omenesc (si a celui feminin in particular), cu meandrele si contradictiile lui si aspiratia lui inconturnabila spre fericire in ciuda oricaror aparente exterioare si circumstante. Caci eroii ei sunt de multe ori atipici: O servitoare care ascunde sub  aparenta cea mai prozaica si practica o doza neasteptata de sentimentalism naiv. O bolnava de cancer cu parul cazut la chimioterapie, care descopera ca totusi pentru ea viata nu s-a sfarsit.

Un triunghi amoros de batranei pensionari, adevarate jucarii stricate: Fiona, bolnava de Alzheimer, a uitat complet deceniile de casnicie fericita cu sotul ei, memoria ei pastrand doar tineretea, cu prima dragoste pe care o retraieste la azil, unde l-a regasit pe obiectul iubirii ei, rablagit si el, in scaunul cu rotile. Iar sotul - pentru ea doar o cunostinta cam sacaitoare cu vizitele lui - asista neputincios la fericirea lor, apoi la disperarea ei cand iubitul ii e luat de la azil de sotia sa. Asta a fost printre preferatele mele.

Alta povestire care mi-a placut in special urmareste relatia fluctuanta dintre o nepoata si matusa ei: mai intai adolescenta de la tara si matusa de la oras care o serveste cu prima tigara, in fatza parintilor intimidati de dezinvoltura rudei lor, aducand cu ea o briza de libertate si emancipare din locul unde fata ar vrea sa ajunga; apoi tanara studenta in acel oras si matusa semidocta, trecuta, cu apartamentul imbacsit de mobile vechi amintidu-i fetei de acasa, de ceea ce vrea sa lase in urma.

Am primit-o ca ebook gratuit la una din promotiile librariei Elefant - btw, azi (28.08) ofera un ebook de Octavian Soviany - si am citit-o pe (vechea) tableta.

vineri, 23 mai 2014

Florin Irimia - O fereastra intunecata

Florin Irimia, "O fereastra intunecata", Polirom, 2012

ebook 15 lei ( azi 10.5) / tiparita 23 lei

Inca o distopie romaneasca, tot din 2012. Sunt doua planuri: viitorul apropiat intr-o Romanie postapocaliptica, daramata de un cutremur si bantuita de oameni si caini zombificati si respectiv trecutul, anii '30 si '40, vazuti prin ochii unui cuplu de evrei (inclusiv pogromurile, cel de la Bucuresti, din timpul rebeliunii legionare, si cel de la Iasi, cu tot cu "trenul mortii").

Uneori ai impresia ca vezi un film croit cu Oscarul in minte, abordand  teme majore - chiar pe cea mai sigura, Holocaustul. Alteori - de cele mai multe ori - parca vezi un film de serie B, cu mult sange, creier strivit si multe, inutil de multe violuri: ba profesori pedofili, ba violuri in grup... si in trecutul interbelic, si in viitorul distopic femeilor le e rezervata aceeasi soarta. Repetat. Si femeile sunt victime innascute, simplute si credule - cea din viitor se si cheama Semplista. Exceptie Ester, femeie fatala dominatoare, manipulatoare. Dar si barbatii sunt victime, uneori o patesc mai rau, au parte de taierea limbii sau a "bijuteriilor", jupuire sau creierii zdrobiti... Cum ziceam, sex si violenta, deseori sex ca violenta.

joi, 15 mai 2014

Dan Sociu - Combinatia

Dan Sociu, "Combinatia", Editura Casa de pariuri literare, 2012

ebook 9 lei / tiparita 15 lei 

O carticica, se citeste in cateva ore. Ce era mai inedit la ea stiam deja din recenzia "teroristei" luciat: E un fel de distopie (azi deja ucronie) plasata intr-un viitor apropiat in care la putere in Romania - in stat si in mentalul colectiv - sunt forte ultranationaliste si ultraortodoxe fundamentaliste. Prim-ministrul, un fel de Victor Orban roman, face colonii de munca pentru tigani, dar destui zic ca asta nu e destul, ca trebuie masuri mai dure - si se incheaga grrupari mai radicale. Un jurnalist dornic de afirmare incearca sa se infiltreze intr-un astfel de grup, "Lupii Suri".

Incep cu cele bune.  Cel mai bine i-a reusit, dupa parerea mea, relatia dintre personajul principal (jurnalistul) si iubita lui, Dana, iubirea descrisa fara cuvinte mari, cu griji banale, mici tensiuni si certuri, dar prin toate o unda de tandrete. I-a iesit bine si insertia in prezent, infiltrarea semnelor distopiei in banalul cotidian al unui Bucuresti inca normal, hedonist si cosmopolit - "Lupii Suri" se intalnesc la mall, la etajul cu mancarea. Mi-a placut si cum jurnalistul isi creeaza simplu si repede (si verosimil) o identitate fictiva pe Facebook. Si cam atat.

Despre ce mi-a displacut cel mai tare nu prea pot vorbi fara spolier: Jurnalistul si iubita lui, care initial (aparent) pareau, cu dragostea lor frumoasa si site-ul lor antidiscriminare, reprezentantii normalitatii intr-o lume anormala in curs de rinocerizare, devin in cele din urma instigatorii unei crime urmata de jaf, asupra unui apropiat de-al lor. Si trec peste asta neatinsi, cu acelasi chef de viata si de dragoste. Asta dupa ce jurnalistul (naratorul) spunea ca ei n-ar putea trece, sufleteste, peste un avort fara terapie, ca nu l-ar ierta nici constiinta si nici Dana sa scrie un articol pro-extremism, ca Dana avea crize de constiinta ca e asa  apropiata cu un interlop (viitoarea victima)... (end spoiler)

Mi-a displacut un pic si limbajul, genul ala colocvial presarat cu cuvintele tari de rigoare in literatura ultimilor ani. Nu ca as avea eu alergie la cuvinte tari. Daca naratorul ar fi fost interlopul si se exprima asa, mi s-ar fi parut firesc. Dar cand un jurnalist de la un site antidiscriminare zice "p*zde" in loc de "femei", nu  numai cand vrea sa castige increderea baietilor de la "Lupii Suri" si vorbeste pe limba lor, ci si in monologul lui interior...

Si lumea aia extremist-fundamentalista nu mi s-a parut suficient de bine inchegata. Pe de-o parte e prea vag, prea sumar schitata, aproape toate elementele de distopie le aflasem deja din recenzia lui luciat. Pe de alta parte, am impresia ca Dan Sociu nu cunoaste suficient de bine mediile religioase fundamentaliste. Nimic despre cipuri, despre numarul fiarei, actele biometrice si Apocalipsa? Si unde sunt crestinii aia care fac medicii sa se teama sa faca avorturi ? "Lupii Suri" sunt taximetristi al caror crestinism se manifesta doar prin cruci agatate de oglinzi,  Laurentiu aka Metrorex e un golan de cartier, care vrea sa dea lovitura (spoiler) casatorindu-se cu fata urata a bogatului lider al miscarii C.R.U.C.E. si care mimeaza crestinismul doar in preajma viitoarei familii. (end spoiler) Si cum de sunt ultranationalisti si ultraortodocsi dar nu sunt legionari, nu pomenesc de Codreanu ci, culmea, de Steinhardt ?!

Nu e ceva de citit neaparat, dar daca aveti un drum de 3 ore cu trenul, de exemplu, care vreti sa treaca mai usor, poate fi o varianta...

joi, 24 aprilie 2014

Thomas Morus - Utopia

Thomas Morus, „Utopia”, Editura Best Publishing Romania, 2001
Eu am citit-o tipărită, în română, dar este ebook gratuit in engleză.

Thomas More - în latină Morus - a trăit între 1478 – 1535 (contemporan cu Ștefan cel Mare!) si a sfârșit cu capul tăiat (și pus în țeapă!) de regele său, Henric al VIII-lea, lucru nu tocmai surprinzător la un umanist atât de original în gândire și înaintea timpului său. Mai surprinzător mi se pare că a fost declarat sfânt (martir) de biserica catolică - cred că papa care a decis asta nu a citit Utopia ! (sau era el însuși un original disimulat). Poate dacă nu era martirizat pt că n-a susținut făcătura religioasă a libidinosului său rege, ar fi avut șanse nu chiar neglijabile să fie ars pe rug de inchiziție, ca Giordano Bruno, pentru ideile deloc catolice din Utopia. Căci în lumea lui ideală religiile sunt diverse și se tolerează reciproc, preoții sunt căsătoriți, există și preotese femei (bătrâne), divorțurile sunt permise, chiar dacă cu dificultate, sinuciderile încurajate (și chiar asistate) în caz de boală incurabilă, propovăduirea oricărei religii e permisă, dar doar cu argumente civilizate, fără presiuni și amenințări și un proaspăt convertit creștin este pedepsit cu exilul, când începe să-i numească pe conaționalii săi păgâni idolatri și să-i amenințe cu iadul !

Este o utopie comunistă, în care proprietatea privată, văzută ca sursa tuturor relelor, a fost complet abolită și se aplica regula „de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi”. Oamenii muncesc doar 6 ore pe zi, dar este destul din toate pentru toți, căci se produc doar lucruri realmente necesare. Toți iau masa în comun, în cantine. Toți poartă aceleași haine, cu același croi și aceeași culoare, cea naturală a firelor. Pietre prețioase folosesc doar la jucăriile și podoabele copiilor, aur doar la oalele de noapte și la lanțurile și însemnele sclavilor. Căci în societatea aia perfectă există sclavi: unii sunt condamnați de drept comun, alții străini care preferă sa fie sclavi în Utopia decât muritori de foame acasă. Ei fac muncile cele mai grele sau mai ales murdare.

Nu e o societate chiar așa egalitară de fapt, în ciuda aparențelor. Nevestele se supun bărbaților, fiii părinților, în general tinerii bătrânilor și toți celui mai bătrân membru al familiei extinse. Bărbații au dreptul să-și  pedepsească soțiile, precum și părinții copiii. Fetele se pot mărita doar de la 18 ani, băieții doar de la 22 de ani, iar cine nu rezistă până atunci și cade în păcat înainte de căsătorie e aspru pedepsit. Înainte de căsătorie, viitorul mire o examinează goală pe viitoarea mireasă și reciproc și ambii se pot răzgândi dacă descoperă  defecte ascunse de haine. Adulterul se pedepsește cu sclavia. Cei care au prea mulți copii mai dau din ei celor care n-au...

Și tot așa... Thomas Morus te surprinde, rând pe rând, uneori în același paragraf sau chiar în aceeași frază, când prin idei luminate, inteligente, umanitare, când prin idei aberante, uneori nepractice, alteori dure până la inuman...