Philip Roth - The Human Stain - Pata umana

Philip Roth, "The Human Stain"
Eu am citit-o în engleză, dar e tradusă:
Philip Roth , "Pata umana", Polirom

Un bătrân profesor universitar de limbă și literatură greacă și latină, fost decan, cade victimă corectitudinii politice când întreabă dacă doi studenți care nu călcaseră deloc pe la cursuri "există sau sunt stafii?" Problema e ca "stafii" ("spooks") avea și sensul peiorativ de negri - si din asta cariera lui se prăbușeste: comisii, anchete, interogatorii... sub toata presiunea psihică, soția lui moare pe neașteptate, iar el demisionează și se izolează, trăind pentru un singur scop: să se răzbune scriind o carte în care să-și pună toată furia și revolta împotriva nedereptății ce i s-a făcut și a colegilor ingrați, intriganți sau lași.

Asta până când în viața lui apare o schimbare care îl face să vadă totul într-o altă perspectivă, să vadă prăbusirea carierei, pierderea "respectabilității", ca un avantaj, o eliberare de răspunderi și o licență de a își trăi ultimii ani  după plac: "și-a găsit jumătatea", vorba unui banc de pe Facebook, adică intră într-o relație cu o femeie care are jumatate din vârsta lui ! Care pe deasupra e și femeie de serviciu, chiar la universitatea unde lucrase ! Din nou îl paște un scandal, dar de data asta nu se lasă tulburat, nici când copiii lui, oameni maturi, îl blamează și se îndepărtează de el: prea e fericit cu ea ca să poată renunța, chiar și de dragul fiicei celei mai dragi. Alături de "Voluptas" (cum o alintă bătrânul clasicist) i se pare că și-a regăsit tinerețea (cu viagra, desigur).

Abia în capitolul II aflâm - atentie, spoiler ! - un lucru care în același timp îl disculpă complet pe batrânul profesor Silk de suspiciunea de rasism și face ca cele întâmplate să apară nu ca o nedreptate, ci ca justitie poetică, un fel de karma: Coleman Silk era el însusi un pic negru ! Se trăgea dintr-o familie de mulatri, cu tenul atât de deschis că puteau trece drept greci sau arabi, dar care, în societatea americană a anilor '40-'50, bazată pe "one drop rule", erau indiscutabil "Negroes". Tânărul, înzestratul și ambițiosul Coleman nu vrea să lase societatea să îl închidă în acea cutiuță, retezându-i șansele, așa că, în timp ce fratele lui luptă pentru civil rights, el o ia pe scurtătură: pentru a face carieră si a trăi o viață normală de alb,  rupe legatura cu familia lui și lasă să se înțeleagă (apoi ajunge s-o spună el însusi) că ar fi evreu (sefard, presupun) - explicație a tenului lui măslinu.
[end spoiler]

Cartea mi-a plăcut mai mult decât Complexul lui Portnoy, singura altă carte de Philip Roth citită de mine. Există si un film cu Nicole Kidman si Anthony Hopkins în rolurile principale, dar, ca de cele mai multe ori, cartea e mai bună ca filmul (eu am văzut filmul întâi).

Găsiți cartea fie la librăria Libris (unde transportul e gratis), fie la librăria Elefant (unde azi, miercuri 15 feb. au reducere 50% la toate cărțile cu codul BOOKS50) și unde e și ca ebook. Iar în engleză o găsiți la Amazon, și în format hardcover și paperback și electronic pentru Kindle:

Philip Roth - Complexul lui Portnoy

Philip Roth, Complexul lui Portnoy, Polirom, 2011, colectia Top 10+

In engleza Portnoy's Complaint, titlul contine un joc de cuvinte intraductibil: poate insemna  si "complexul/boala lui Portnoy" dar si "plangerea lui Portnoy" - si intr-adevar cartea este o lunga jelanie, o lunga confesiune amuzant-plangareata, lunga si dezlanata, pe care un intelectual evreu american peste 30 de ani, Alex Portnoy, o face psihologului.

Desi atinge ocazional prezentul si relatiile lui pasagere, cartea se concentreaza pe copilarie si adolescenta, pe familia sa si in special pe mama sa, a carei iubire posesiva i-a marcat viata; asta pentru ca el crede ca faptul ca e afemeiat si nu se poate opri la o femeie sa-si intemeieze o familie s-ar datora copilariei si adolescentei sale, familiei sale sufocante si in special mamei, foarte dominatoare nu numai cu fiul ci si cu sotul.

E vorba de o familie de evrei americani de origine est-europeana, care vorbesc engleza amestecand in ea cuvinte idis, care traiesc in comunitatea lor inchisa. E mult sovinism in acest mediu (in randul evreilor maturi - caci cei tineri il respiung); e drept, un sovinism nonviolent, caci evreii nu incearca in niciun fel sa faca rau ne-evreilor care ii inconjoara, dar se feresc de ei, pun intre ei si restul lumii o distanta in care intra neincredere, teama si o doza de dispret. N-as sti sa spun daca tema principala a cartii e evreitatea sau sexualitatea.

Prima carte de Philip Roth citita si parca ma asteptam la mai mult, avand in vedere ca tot aud numele lui cand se vorbeste de candidatii cu sanse la Nobel. Nu e un must read dupa parerea mea, totusi exista o categorie de cititori carora le-o recomand: daca vi se pare ca parintii vostri au fost prea sufocanti, veti vedea ca se poate mult mai rau...

[Draft din 4 septembrie 2012, publicat aproape nemodificat]