A. P. Cehov, "Logodnica. Schițe și povestiri", Polirom, 2013, colecția Top 10+
Unele sunt schițe rapide, crochiuri, mici scene din comedia umană; altele, mai lungi, urmăresc transformarea în timp a personajelor și situațiilor. Avem personaje din toate mediile, de la familii de moșieri în care fetele citesc, cântă la pian, dansează, sunt curtate, primesc cereri în căsătorie pe care uneori le refuză ca să plece să studieze la Moscova sau Petersburg - la familii de țărani săraci în care fetele sunt măritate abia intrate în adolescență, cu bărbați aleși de familie, mai avuți, mai trecuți, necunoscuți pentru ele și se trezesc cu copii pe când mai sunt ele însele copii ("În râpă"). Și treptele intermediare: industriași, medici, profesori, funcționari, negustori de la țară etc. Toate astea împreună alcătuiesc portretul Rusiei țariste pe la 1900, aflată fără să o știe în ultimii ei ani.
Doi prieteni din copilărie se revăd, se îmbrățișează cu căldură, rememorează trecutul, până când unul din ei, funcționar mărunt, află că celălalt e mare consilier de stat și devine brusc umil, respectuos, spre neplăcerea vechiului prieten. O mamă, femeie de la țară, e intimidată, stingherită în fața fiului ei ajuns "preasfințit" ierarh al bisericii; nu mai îndrăznește să-i zică "tu", ci "dumneata", spre tristețea "preasfințitului", care o aude vorbind mai liber, mai în largul ei, cu subalternii lui. Un țăran e trimis în judecată că a deșurubat o piuliță de la calea ferată, ca s-o pună greutate la undiță; e nedumerit că se face caz de atâta lucru, că doar așa fac toți din sat. O fabrică unde se lucrează zi și noapte, pe schimburi, pare noaptea un adevărat infern; proprietara (moștenitoarea) ei e o tânără bolnavă, pe care atmosfera nesănătoasă a fabricii pare că o apasă.
Cea mai surprinzătoare e "Călugărul negru". Un tânăr doctorand, cu o carieră universitară începută promițător, pleacă în vacanță la moșia unor vechi prieteni. Totul începe aparent sub cele mai bune auspicii: omul e plin de energie, entuziasm, poftă de viață; totul îl încântă: primăvara, florile, natura, primirea caldă a prietenilor. Muncește la teza de doctorat, neobosit, parcă n-ar mai avea nevoie de somn. În starea asta de surescitare și entuziasm generalizat, se îndrăgostește de fiica gazdei, pe care o știuse copil și o găsește domnișoară - și o cere în căsătorie. Chiar înainte se întâmplă ceva ce m-a surprins total la un scriitor realist ca Cehov: [spoiler] îi apare un călugăr care îi spune că e un ales, unul dintre oamenii de seamă ai lumii. Călugărul îi apare și alte dăți, să îl încurajeze, până când soția îl surprinde vorbind cu fotoliul gol și devine clar că am urmărit instalarea unei boli psihice - bănuiesc că e vorba de psihoza maniaco-depresivă (bipolară). Căci după ce soția îl face să se trateze, viziunile dispar, dar dispar și pofta de viață, energia, entuziasmul... devine alt om, plictisit, prost dispus, irascibil, ostil apropiaților care prin grija lor l-au transformat dintr-un nebun inspirat într-un mediocru nefericit... [end spoiler]
Cea mai bună povestire din volum mi s-a părut "În râpă". O familie de negustori, bogătanii satului, își însoară feciorul tomnatec de 27 de ani, ca să fie în rând cu lumea, cu o fată aleasă de ei - îi găsesc una sărăcuță, frumușică și "foarte tânără, aproape o fetița, cu sânii abia mijind, dar de cununat se putea cununa, fiindcă avea vârsta", speriată de soțul ei și de lumea în care a ajuns, noua ei familie. Foarte curând, spre bucuria ei, rămâne ca și văduvă, soțul plecându-i la oraș; dar rămăsese deja însărcinată și curând devine și mamă. Avertisment: povestirea conține unul dintre cele mai monstruoase și revoltătoare acte de cruzime citite de mine într-o carte.
Apropo, librăria Libris are 25% reducere la cărțile din colecția Top 10+ a editurii Polirom, deci și cartea asta, si alte cărți de Cehov (povestiri și teatru: Pescarusul. Unchiul Vanea și Livada de visini. Trei surori), dar și cărțile multor altor autori consacrați, clasici sau contemporani, pot fi cumpărate la prețuri gen 12 lei.
Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările
luni, 13 martie 2017
miercuri, 3 decembrie 2014
Philip Roth - Complexul lui Portnoy
In engleza Portnoy's Complaint
Desi atinge ocazional prezentul si relatiile lui pasagere, cartea se concentreaza pe copilarie si adolescenta, pe familia sa si in special pe mama sa, a carei iubire posesiva i-a marcat viata; asta pentru ca el crede ca faptul ca e afemeiat si nu se poate opri la o femeie sa-si intemeieze o familie s-ar datora copilariei si adolescentei sale, familiei sale sufocante si in special mamei, foarte dominatoare nu numai cu fiul ci si cu sotul.
E vorba de o familie de evrei americani de origine est-europeana, care vorbesc engleza amestecand in ea cuvinte idis, care traiesc in comunitatea lor inchisa. E mult sovinism in acest mediu (in randul evreilor maturi - caci cei tineri il respiung); e drept, un sovinism nonviolent, caci evreii nu incearca in niciun fel sa faca rau ne-evreilor care ii inconjoara, dar se feresc de ei, pun intre ei si restul lumii o distanta in care intra neincredere, teama si o doza de dispret. N-as sti sa spun daca tema principala a cartii e evreitatea sau sexualitatea.
Prima carte de Philip Roth citita si parca ma asteptam la mai mult, avand in vedere ca tot aud numele lui cand se vorbeste de candidatii cu sanse la Nobel. Nu e un must read dupa parerea mea, totusi exista o categorie de cititori carora le-o recomand: daca vi se pare ca parintii vostri au fost prea sufocanti, veti vedea ca se poate mult mai rau...
[Draft din 4 septembrie 2012, publicat aproape nemodificat]
joi, 28 august 2014
Alice Munro - Ura, prietenie, dragoste, casatorie
Alice Munro, Ura, prietenie, dragoste, casatorie, Editura Litera 2014 (tiparita sau ebook)
Scriitoarea canadiana mi se pare cea mai buna dintre premiantele Nobel din anii 2000, clar deasupra Hertei Muller si a lui Doris Lessing. Foarte buna cunoscatoare a sufletului omenesc (si a celui feminin in particular), cu meandrele si contradictiile lui si aspiratia lui inconturnabila spre fericire in ciuda oricaror aparente exterioare si circumstante. Caci eroii ei sunt de multe ori atipici: O servitoare care ascunde sub aparenta cea mai prozaica si practica o doza neasteptata de sentimentalism naiv. O bolnava de cancer cu parul cazut la chimioterapie, care descopera ca totusi pentru ea viata nu s-a sfarsit.
Un triunghi amoros de batranei pensionari, adevarate jucarii stricate: Fiona, bolnava de Alzheimer, a uitat complet deceniile de casnicie fericita cu sotul ei, memoria ei pastrand doar tineretea, cu prima dragoste pe care o retraieste la azil, unde l-a regasit pe obiectul iubirii ei, rablagit si el, in scaunul cu rotile. Iar sotul - pentru ea doar o cunostinta cam sacaitoare cu vizitele lui - asista neputincios la fericirea lor, apoi la disperarea ei cand iubitul ii e luat de la azil de sotia sa. Asta a fost printre preferatele mele.
Alta povestire care mi-a placut in special urmareste relatia fluctuanta dintre o nepoata si matusa ei: mai intai adolescenta de la tara si matusa de la oras care o serveste cu prima tigara, in fatza parintilor intimidati de dezinvoltura rudei lor, aducand cu ea o briza de libertate si emancipare din locul unde fata ar vrea sa ajunga; apoi tanara studenta in acel oras si matusa semidocta, trecuta, cu apartamentul imbacsit de mobile vechi amintidu-i fetei de acasa, de ceea ce vrea sa lase in urma.
Am primit-o ca ebook gratuit la una din promotiile librariei Elefant - btw, azi (28.08) ofera un ebook de Octavian Soviany - si am citit-o pe (vechea) tableta.
Scriitoarea canadiana mi se pare cea mai buna dintre premiantele Nobel din anii 2000, clar deasupra Hertei Muller si a lui Doris Lessing. Foarte buna cunoscatoare a sufletului omenesc (si a celui feminin in particular), cu meandrele si contradictiile lui si aspiratia lui inconturnabila spre fericire in ciuda oricaror aparente exterioare si circumstante. Caci eroii ei sunt de multe ori atipici: O servitoare care ascunde sub aparenta cea mai prozaica si practica o doza neasteptata de sentimentalism naiv. O bolnava de cancer cu parul cazut la chimioterapie, care descopera ca totusi pentru ea viata nu s-a sfarsit.
Un triunghi amoros de batranei pensionari, adevarate jucarii stricate: Fiona, bolnava de Alzheimer, a uitat complet deceniile de casnicie fericita cu sotul ei, memoria ei pastrand doar tineretea, cu prima dragoste pe care o retraieste la azil, unde l-a regasit pe obiectul iubirii ei, rablagit si el, in scaunul cu rotile. Iar sotul - pentru ea doar o cunostinta cam sacaitoare cu vizitele lui - asista neputincios la fericirea lor, apoi la disperarea ei cand iubitul ii e luat de la azil de sotia sa. Asta a fost printre preferatele mele.
Alta povestire care mi-a placut in special urmareste relatia fluctuanta dintre o nepoata si matusa ei: mai intai adolescenta de la tara si matusa de la oras care o serveste cu prima tigara, in fatza parintilor intimidati de dezinvoltura rudei lor, aducand cu ea o briza de libertate si emancipare din locul unde fata ar vrea sa ajunga; apoi tanara studenta in acel oras si matusa semidocta, trecuta, cu apartamentul imbacsit de mobile vechi amintidu-i fetei de acasa, de ceea ce vrea sa lase in urma.
Am primit-o ca ebook gratuit la una din promotiile librariei Elefant - btw, azi (28.08) ofera un ebook de Octavian Soviany - si am citit-o pe (vechea) tableta.
miercuri, 25 iulie 2012
Thomas Mann - Casa Buddenbrook
(eu am citit de fapt alta editie veche, dinainte de '89, de la Cartea Romaneasca)
Mi se pare incredibil ca Thomas Mann a scris cartea asta la numai 26 de ani - 26 de ani mi se pare prea devreme chiar pt a o citi, risti sa o gasesti cam plicticoasa... Asa cum poate ca stiti, cartea descrie (minutios) destinul, marirea si decaderea unei bogate familii de negustori de grane din marea burghezie a unui vechi oras german (Lubeck, orasul natal al lui Mann), urmarita timp de 3-4 generatii, de la apogeu pana la stingere. E un mediu pe care Thomas Mann il cunoaste foarte bine pt ca din el provine; filozofia lor de viata e o imbinare de austeritate si epicurianism(*): respectabilitate burgheza, seriozitate, simtul datoriei si al raspunderii, dar si lux, belsug, mese copioase si sofisticate servite in sali elegante decorate cu fresce cu zei antici.
Cum ziceam, 26 de ani e prea devreme pt a o citi, pt ca nu vei gasi in ea nici aventura (singurele aventuri din viata lor sunt afacerile, fluctuatiile negotului), nici povesti de dragoste biruitoare impotriva tuturor obstacolelor, nici povesti de dragoste tragice - povestile lor de dragoste sunt doar scurte episoade la inceputul unor vieti care curand le lasa in urma asezandu-se pe fagasul dinainte trasat. Presupun ca pe la varsta aia sau chiar mai devreme am citit-o prima data si mi-a placut mai putin decat acum; de multe lucruri nu imi aminteam (am uitat? nu am percutat ? am citit pe sarite?) imi amintesc insa ca si atunci, mai mult decat acum, mi-a parut rau pt Tony.
Tony a ramas personajul meu preferat, dar abia acum observ cat e de inrudita cu Grace din "Doua sau trei gratii" a lui Huxley pe care pe atunci probabil inca nu o citisem: fermecatoare, copilaroasa, proaspata si spontana in ciuda faptului ca (exact ca Grace) tare ii place sa joace cate un rol, este si ea la fel de patrunsa de sentimentul prestigiului familiei ca oricare dintre ceilalti.
Cartea nu e o punere sub acuzare a marii burghezii dupa cum nu e nici o glorificare a ei - sau e in aceeasi masura si una si alta. Relevanta e ambivalenta autorului in conflictele dintre rigorile burgheze si firile care nu li se adapteaza: in conflictul dintre Thomas si fratele sau, histrionicul Christian, tine vizibil (si ne face sa tinem) cu Thomas, pe cand in cel dintre Thomas si fiul sau, sensibilul Hanno, a carui precoce vocatie muzicala e pentru tatal sau motiv de ingrijorare si dezamagire, autorul empatizeaza (si ne face sa empatizam) cu Hanno.
Thomas insusi nu este burghezul tipic si conformarea la asteptarile celorlalti, contrastul dintre viata lui interioara si rolul de care se straduieste sa se achite impecabil il costa; e un personaj complex si pana la urma tragic. Spre deosebire de el si de alte personaje principale ale cartii, multe dintre personajele secundare sunt cliseistice, reduse la cate o singura trasatura de caracter si la gesturi repetitive: Klothilde, ruda saraca, care inca din copilarie era batranicioasa si se distingea doar prin marea pofta de mancare; cele 3 verisoare fete batrane cu replicile lor intepatoare din invidie etc.
O recomand (nu ca ar avea nevoie de recomandarea mea) dar preferabil dupa 30 de ani (hai si 28 daca esti deja casatorit(a) si cu copii).
---------------------
*expresia asta nu imi apartine, am intalnit-o la Alex Leo Serban, in "Dietetica lui Robinson", in legatura cu altceva, dar mi se pare ca surprinde exact weltanschauung-ul familiei Buddenbrook.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
