Se afișează postările cu eticheta crima. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta crima. Afișați toate postările

vineri, 18 decembrie 2015

Gabriel Garcia Marquez - Cronica unei morti anuntate

Gabriel Garcia Marquez, "Cronica unei morti anuntate", editura RAO, 2014

Dupa o nunta ca-n povesti (nunta aranjata, caci mirele bogat si sarmant a cucerit-o nu pe mireasa, ci pe familia ei), o mireasa e adusa a doua zi in zori, inapoi la parinti, ca nu fusese fecioara - iar fratii ei considera ca e datoria lor spele dezonoarea familiei cu sangele presupusului seducator. O datorie neplacuta, de la care nu se pot sustrage dar de care ar prefera ca soarta sa-i scuteasca - asa ca spun tuturor in gura mare ca o sa-l ucida pe Santiago Nasar, parca sperand ca cineva il va preveni si va fugi.

Zvonul se raspandeste prin orasul care trezea. Unii chiar incearca sa faca ceva: anunta pe servitoarea familiei, care insa nu le spune stapanilor, iritata ca tanarul stapan se tot lega de fiica ei adolescenta; anunta pe judecator, care ii dezarmeaza pe frati si ii trimite acasa, de unde ei se intorc cu alte cutite; anunta pe preot, care insa e prea preocupat de vizita episcopului ca sa faca ceva. Altii dimpotriva, ii aproba pe frati: logodnica unuia din ei nu doar ca e dispusa sa-l astepte pana iese din inchisoare, dar nici nu s-ar marita cu el daca el s-ar eschiva de la "datorie".

Marquez reconstituie pas cu pas, gest cu gest, filmul evenimentelor diminetii fatale din perspectiva victimei, a ucigasilor si a diversilor martori, vecini, apropiati ai unei parti sau ai ambelor -  in stilul lui specific, doar cu mai putina magie si mai mult realism ca de obicei. Cartea e inspirata de un caz real petrecut in 1951, o crima a carei victima a fost un prieten din tinerete al lui Marquez (a spus-o chiar scriitorul) - de unde se vede ca asa-zisele "honor killings" nu sunt (sau nu au fost) apanajul exclusiv al lumii musulmane.

marți, 27 octombrie 2015

Stephen King - JFK 11.22.63


Stephen King, "JFK. 11.22.63", Nemira, 2014

Un om obisnuit, profesor de engleza, e scos din viata lui obisnuita cand afla de un portal in timp, care il duce in anul 1958. Incearca sa indrepte trecutul: intai istoria mica - un accident, o crima - apoi istoria mare: sa impiedice asasinarea lui Kennedy. Problema e ca trecutul nu vrea sa fie schimbat si opune rezistenta, cu atat mai mare cu cat schimbarea ar fi mai mare: o serie de coincidente nefaste, de ghinioane, de accidente lucreaza impotriva personajului.

Ca sa-l salveze pe Kennedy, trebuie sa traiasca 5 ani in trecut, pana in 1963 - prilej pentru King sa ne transpuna in acea epoca dinainte de revolutia culturala / sexuala / a civil rights care a schimbat America si lumea. O epoca cu alte reguli, alte libertati si alte interdictii. O epoca in care puteai sa porti pistol (nu-ti trebuia vreun act la cumparare), dar nu puteai sa porti par lung ca profesor de liceu; in care puteai fuma oriunde (in autobuz de pilda), dar nu puteai ramane peste noapte la iubita ta, ca o compromiteai. O epoca cu miros mai urat, dar cu gust mai bun, daca e sa-l credem pe King. In asteptarea momentului crucial, personajul se integreaza perfect in viata obisnuita a unui orasel idilic de provincie - atat de bine, ca n-ar mai vrea sa se intoarca in zilele noastre. Acolo isi intalneste si sufletul pereche - insa situatia si misiunea lui il obliga la o multime de rezerve si minciuni care se acumuleaza intre ei.

Nu e horror. Are cateva scene f. violente - un tata isi omoara copiii cu un ciocan, un sot isi mutileaza sotia cu un cutit - dar accentul nu cade pe ele, nici macar pe evenimentul istoric din titlu, ci pe viata de zi cu zi din America acelor ani, reconstituita de King cu minutie si nostalgie. Kennedy nici nu apare ca personaj, decat intr-o scurta convorbire telefonica si in aparitii TV; in schimb, asasinul sau, Oswald, e urmarit pas cu pas: il vedem in locuinta sa mizera, expunandu-si ideile bizare (de stanga - nu stiusem ca individul a stat o vreme in URSS, de unde s-a intors cu o sotie rusoaica), batandu-si sotia, dezmierdandu-si fetita, incasand neputincios morala mamei sale cicalitoare. Si aici Stephen King pare sa se fi documentat f. minutios si dozeaza cu grija, evitand si excesul de umanizare, si cel de demonizare neverosimila.

Mai multe gasiti in recenzia lui Cinabru, care mi-a trezit interesul - mie care nu mai citisem nimic de Stephen King. Nu e must read decat daca va fascineaza cazul Kennedy sau America anilor '50, insa daca, la fel ca mine, ati tot auzit de King, sunteti un pic curiosi, dar nu va prea atrage horror-ul, puteti incerca asta. Cartea o gasiti de vanzare pe site-ul editurii Nemira (sau la libraria Libris, sau la libraria Elefant), sau, daca preferati originalul in engleza, la Amazon (inclusiv ebook Kindle).

joi, 15 mai 2014

Dan Sociu - Combinatia

Dan Sociu, "Combinatia", Editura Casa de pariuri literare, 2012

ebook 9 lei / tiparita 15 lei 

O carticica, se citeste in cateva ore. Ce era mai inedit la ea stiam deja din recenzia "teroristei" luciat: E un fel de distopie (azi deja ucronie) plasata intr-un viitor apropiat in care la putere in Romania - in stat si in mentalul colectiv - sunt forte ultranationaliste si ultraortodoxe fundamentaliste. Prim-ministrul, un fel de Victor Orban roman, face colonii de munca pentru tigani, dar destui zic ca asta nu e destul, ca trebuie masuri mai dure - si se incheaga grrupari mai radicale. Un jurnalist dornic de afirmare incearca sa se infiltreze intr-un astfel de grup, "Lupii Suri".

Incep cu cele bune.  Cel mai bine i-a reusit, dupa parerea mea, relatia dintre personajul principal (jurnalistul) si iubita lui, Dana, iubirea descrisa fara cuvinte mari, cu griji banale, mici tensiuni si certuri, dar prin toate o unda de tandrete. I-a iesit bine si insertia in prezent, infiltrarea semnelor distopiei in banalul cotidian al unui Bucuresti inca normal, hedonist si cosmopolit - "Lupii Suri" se intalnesc la mall, la etajul cu mancarea. Mi-a placut si cum jurnalistul isi creeaza simplu si repede (si verosimil) o identitate fictiva pe Facebook. Si cam atat.

Despre ce mi-a displacut cel mai tare nu prea pot vorbi fara spolier: Jurnalistul si iubita lui, care initial (aparent) pareau, cu dragostea lor frumoasa si site-ul lor antidiscriminare, reprezentantii normalitatii intr-o lume anormala in curs de rinocerizare, devin in cele din urma instigatorii unei crime urmata de jaf, asupra unui apropiat de-al lor. Si trec peste asta neatinsi, cu acelasi chef de viata si de dragoste. Asta dupa ce jurnalistul (naratorul) spunea ca ei n-ar putea trece, sufleteste, peste un avort fara terapie, ca nu l-ar ierta nici constiinta si nici Dana sa scrie un articol pro-extremism, ca Dana avea crize de constiinta ca e asa  apropiata cu un interlop (viitoarea victima)... (end spoiler)

Mi-a displacut un pic si limbajul, genul ala colocvial presarat cu cuvintele tari de rigoare in literatura ultimilor ani. Nu ca as avea eu alergie la cuvinte tari. Daca naratorul ar fi fost interlopul si se exprima asa, mi s-ar fi parut firesc. Dar cand un jurnalist de la un site antidiscriminare zice "p*zde" in loc de "femei", nu  numai cand vrea sa castige increderea baietilor de la "Lupii Suri" si vorbeste pe limba lor, ci si in monologul lui interior...

Si lumea aia extremist-fundamentalista nu mi s-a parut suficient de bine inchegata. Pe de-o parte e prea vag, prea sumar schitata, aproape toate elementele de distopie le aflasem deja din recenzia lui luciat. Pe de alta parte, am impresia ca Dan Sociu nu cunoaste suficient de bine mediile religioase fundamentaliste. Nimic despre cipuri, despre numarul fiarei, actele biometrice si Apocalipsa? Si unde sunt crestinii aia care fac medicii sa se teama sa faca avorturi ? "Lupii Suri" sunt taximetristi al caror crestinism se manifesta doar prin cruci agatate de oglinzi,  Laurentiu aka Metrorex e un golan de cartier, care vrea sa dea lovitura (spoiler) casatorindu-se cu fata urata a bogatului lider al miscarii C.R.U.C.E. si care mimeaza crestinismul doar in preajma viitoarei familii. (end spoiler) Si cum de sunt ultranationalisti si ultraortodocsi dar nu sunt legionari, nu pomenesc de Codreanu ci, culmea, de Steinhardt ?!

Nu e ceva de citit neaparat, dar daca aveti un drum de 3 ore cu trenul, de exemplu, care vreti sa treaca mai usor, poate fi o varianta...

marți, 31 iulie 2012

Ana Maria Sandu - Omoara-ma!

Ana Maria Sandu, Omoara-ma!, Polirom, 2011

Pret: 10 lei ebook / 30 lei tiparita

Vali, un tip obisnuit, se intorcea de la o bere cu baietii, putin pilit, cand neobisnuitul apare brusc in viata lui sub forma unei fete care plange, se loveste de zid si baguie cuvinte incoerente si nelinistitoare. O ia sub aripa dintr-un amestec de mila si atractie si astfel devine confidentul unei povesti stranii.

Ramona era si ea o fata obisnuita; studenta din provincie, terminase facultatea si nu stia cum sa supravietuiasca in capitala cu un salariu care nu ajungea de o chirie, asa ca oferta batranei doamne Manea de a o gazdui gratis i s-a parut colacul de salvare.

Inceputul convietuirii lor parea the beginning of a beautiful friendship intre cele doua femei atat de diferite nu numai ca varsta ci si ca personalitate - cu tot avantajul tineretii, Ramona se simtea banala si stearsa pe langa distinsa doamna Manea; eleganta si tinuta ei ii impun dar mai ales povestile despre viata ei trecuta o fascineaza. Pe  masura ce prietenia, intimitatea dintre ele creste, pe masura ce creste facinatia Ramonei, restul, tot cea forma viata Ramonei de pana atunci, se estompeaza, legaturile cu restul lumii - cu generatia ei, cu familia ei - se subtiaza pana se rup: dupa o cearta cu mama ei, Ramona renunta la mobil si prin asta la orice contact cu viata ei trecuta. Totul cumva firesc, de la sine, fara ca doamna Manea sa i-o fi cerut expres, pur si simplu pt ca ea nu mai simtea nevoia de nimeni altcineva, de nimic altceva.

Asa ca ajunge sa-si duca viata numai in apartamentul doamnei Manea, respirand atmosfera doamnei Manea, hranindu-se cu nesecatele povesti din trecutul fabulos al doamnei Manea (care o poarta la Paris, Saint-Tropez si Lisabona), traind aventurile doamnei Manea, indragostindu-se de iubitii de altadata ai doamnei Manea... Si aici ajung la ce nu mi-a placut in primul rand: povestea gerontofilo-necrofila cu Geo, cu "cerculetele" lui si triunghiul amoros din care 2 sunt septuagenari - si lucrurile devin si mai creepy cand Geo, iubitul din tinerete al doamnei Manea, ajuns batran si decrepit, devine postum iubitul imaginar al Ramonei... Nu mi s-a parut convingatoare nici povestea pariziana din casa-acvariu - in schimb Parisul e evocat convingator, cel putin pentru cineva ca Ramona si ca mine, care n-a calcat pe acolo - si nici evolutia doamnei Manea [spoiler] din fiinta generoasa care ajuta dezinteresat o tanara aproape necunoscuta, bolnava si dezorientata, in fiinta malefica si posesiva de la urma [end spoiler] - sau Ramona ar fi un narator necreditabil ?

[spoiler] Acum cand scriu cred ca mi-a "picat fisa" in legatura cu povestea din casa-acvariu si in general povestea pariziana: triunghiul parizian e imaginat de doamna Manea ca proiectia relatiei reale din triunghiul bucurestean, in care doamna Manea s-a pus pe sine in rolul Ramonei, pe cand Marie joaca rolul ei din realitate: Marie o primeste, generoasa, sa doarma in casa ei pe Veronica Manea, care insa se foloseste de ocazie ca sa flirteze cu iubitul Mariei, Ian(Geo). In plus, se pune pe sine in postura de a fi fascinata de batrana Martha Bibescu, asa cum irl este Ramona fascinata de ea. Si nu tr. sa fie verosimila din moment ce e fictiune[-in-fictiune], din moment ce doamna Manea, dupa cum aflam in final, nu a locuit de fapt niociodata in strainatate. [end spoiler]

E o poveste bizara, disturbing, uneori neconvingatoare, insa este una dintre cartile demne de interes ale generatiei (relativ) tinere de scriitori romani afirmati in anii 2000.

PS: Poate ar fi fost interesant sa vedem povestea si din cealalta perspectiva, a doamnei Manea, ca in Colectionarul lui Fowles - sa zicem intr-un jurnal descoperit dupa moartea ei - dar poate asta ar fi rispit o parte din mister...