Mi s-a parut cea mai slaba carte a lui Houellebecq. E un fel de fantezie sexuala de la cap la coada - sau aproape pana la coada; faptul ca i-a lipit o coada de peste tragica pe ultimele cateva zeci de pagini nu schimba datele problemei, nu o face decat sa fie "varză cu fite de sparanghel", cum zicea capricornk13 despre o alta carte de-a lui (mai buna insa).
Tema e turismul sexual, povestea se petrece in mare parte in locatii exotice ca Thailanda si Cuba si e o succesiune de acuplari in 2, 3, 4, variind doar pozitiile, nr si rasa partenerilor: prostituate thailandeze, camerista cubaneza, cuplu de negri... si totul decurge ca intr-un film porno:
Valerie m-a incalecat [...] In clipa aceea, pe tereasa, am zarit o camerista care matura nisipul. Perdeaua era trasa, fereastra larg deschisa. Intalnindu-mi privirea, fata a pufnit in ras. Valerie s-a indreptat, i-a facut semn sa se apropie. [...] Cand [fata] a intrat in camera, [Valerie] a inceput sa-i descheie bluza [si urmeaza o partida de sex in 3].Naratorul, Michel, este un tip de 40 de ani absolut oarecare, contabil la stat. Valerie este si ea initial, aparent, o fata oarecare; cu o fatza banala si un corp superb ascuns sub haine lalai, cu oarece tendinte lesbiene (asta dovedindu-se o calitate, vezi mai sus), e buna, sufletista, dornica sa daruiasca, are o cariera de succes in turism (desi nu e ambitioasa!), un salariu mare si doar 27 de ani - si se indragosteste inexplicabil de cvadragenarul Michel. La fel de inexplicabila e brusca transformare a lui Valerie, cand Michel o descopera (initial o ignora, captivat de thailnadeze), dintr-o fata linistita, modesta, serioasa, in amanta perfecta, experta in arta amorului, fara nicio sfiala, gata de orice ca sa-i faca placere, inclusiv sa introduca ocazional o a 3-a persoana, ca mai sus.
Atunci cand capricornk13 a fost atat de caustica cu Houellebecq, eu i-am luat partial aparearea, zicand intr-un comentariu:
Ca scriitor si mie mi se pare aproape 0 (cand e vorba de a crea niste personaje vii, o poveste, a scrie bine etc.); ca “filozofie”… ceea ce face el acolo nu e desigur filozofie, ci filozofare a omului obisnuit, fara adevarata cultura filozofica, care se izbeste de niste probleme ce il pun pe ganduri… insa mie mi se pare ca atinge niste probleme reale, niste puncte nevralgice ale societatii noastre si asta e totusi de apreciat, chiar daca ar putea spune toate alea la fel de bine intr-un eseu, nu intr-un roman si chiar daca in toate romanele repeta aceleasi lucruri.
Si nu cred ca vrea doar sa socheze sau sa ofere echivlentul scris al unui film porno. Tine cont ca in cartile lui personajele principale sunt totdeauna loserii, cartile sunt nu atat despre sex cat despre dorinta si frustrare…
Si ce spuneam mi se pare in continuare valabil pt alte carti ale autorului (Particulele elementare, Posibilitatea unei insule); cartea asta insa e pur si simplu echivalentul scris al unui film porno. Mai sunt oarecare interludii intre partide, in care se discuta pe larg despre problemele industriei turismului si se gaseste solutia: organziarea semioficiala a turismului sexual, prezentata ca o idee revolutionara, care va transforma industria turistica:
de o parte sunt milioane de occidentali care au totul, dar care nu reusesc sa gaseasca satisfactie sexuala[...];De cealalta parte, sunt miliarde de indivizi care nu au nimic, care mor de foame, [...] care nu mai au de vandut decat trupul [...]: este o situatie de schimb ideala. Si este incredibil cati bani pot iesi de aici: mai multi decat din informatica [...]Cinicul, lucidul Houellebecq pare sa aiba o imagine destul de edulcorata despre prostitutia din "lumea a 3-a", iar pe cei revoltati de ea ii taxeaza drept "ciufuti" al caror unic obiectiv este sa strice placerea turistilor; faptul ca 1/3 din prostituatele thailandeze sunt seropozitive e mentionat doar in treacat si, tezist, Houellebecq face ca cea mai indignata de turismul sexual sa fie exact cea mai antipatica din grupul de turisti, o femeie a carei "expresie de baza era una de rautate".
Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca nu o recomand - decat daca aveti un interes special pt turismul sexual :D
PS - Later edit, luni 4 iunie:
Dupa spusele lui dragos de la chestii livresti, la intalnirea cu cititorii romani de sambata trecuta, de la Bookfest, Houellebecq ar fi zis ca "romanele lui au si ele clipe de fericire, dar scurte". Adevarat, observasem si eu asta, doar ca nu sunt neaparat scurte, chiar daca se curma la un moment dat - cum ziceam, "Platforma" e aproape numai "clipe de fericire" pana aproape de final si poate de aceea e si cea mai slaba, dupa parerea mea, pt ca punctul forte al lui Houellebecq nu e felul cum prezinta fericirea ci frustrarea sexuala; in ce priveste descrierea "clipelor de fericire", ar putea lua lectii, el, islamofobul care in cartea asta e mai pornit decat oricand impotriva arabilor, de la anonimii arabi care au creat acum 1000 de ani 1001 de nopti. Se intelege de la sine ca fericirea (anti)eroilor lui e intotdeauna sexuala, e femeia perfecta: atragatoare, iubitoare, devotata, supusa, mereu dispusa, care ii face sa traiasca, vorba lui Hasdeu in Micuta, "un adevărat paradis al lui Mahomet, redus la o singură hurie" - uneori nu doar una singura, ca femeia pefecta n-ar fi perfecta daca n-ar fi deschisa la sex in grup, chiar din primele luni ale relatiei. Neverosimilitatea personajului feminin si a situatiei - dragostea totala a femeii perfecte pt loserul oarecare - e atat de mare ca intr-o carte cu adevarat lucida asa ceva nu s-ar putea sfarsi decat cu "si atunci m-am trezit si am vazut ca iarasi patasem cearsaful." Houellebecq insa, uneori - si in cartea asta, si in "Particulele elementare"- reuseste sa curme situatiile astea neversoimile in moduri inca mai neverosimle, de tip "deus ex machina"... doar in "Posibilitatea unei insule" se sfarsesc normal (se satura el de ea respectiv se satura ea de el).
Intamplarea face ca exact in acest moment sa citesc Plateforme. Si, intr-adevar, abunda de pornografie si sexualitate, dar nu se reduce la asta. Este cu mult mai mult. Houllebecq mi se pare foarte apropiat de Henry Miller, (care la randul sau nu poate fi redus in niciun fel la pornografie), dar ramane original. Este putin dezagreabil, probabil, prin excesul de sexualitate, dar ca si stil mi se pare savuros si chiar o incantare sa il citesti.
RăspundețiȘtergereLOL! Citeste Harta si teritoriul, o sa fie ca o gura de aer dupa tampeniile astealalte (cel putin asa cred).
RăspundețiȘtergereAsta daca mai rezisti la Houellebecq, evident.
@capricornk13: sa stii ca eu am cumparat Platforma avand impresia ca asta era acea carte de Houellebecq de care ai zis tu de bine :D
RăspundețiȘtergere@Bogdan Vasilescu: ai terminat-o intre timp ? Cum ti se pare acum ? Unde erai atunci cand ai scris comentariul ? (cumva inainte ca Michel sa se combine cu Valerie, cand personajele mai pastrau ceva verosimilitate psihologica?) Henry Miller n-am citit deloc, dar am citit alte 2 carti ale lui Hbq care mi-au lasat o impresie mai buna.
@bughi: aoleu! ce greseala! acum serios, Harta si teritoriul este, in opinia mea, cu totul si cu totul altceva; acolo, de exemplu, chiar da impresia ca stie sa scrie :)
RăspundețiȘtergere@A Reader: Nu, inca nu am terminat-o. Sunt aproape de finalul ei. (Spre nenorocul meu ma misc destul de greu cu lectura si, uneori, alte treburi, griji, etc, ma obliga sa intrerup cateva zile). Dar ca sa raspund la intrebare, da, eram inainte de intalnirea cu Valerie la primul meu comentariu. Ce sa zic, cartea ar putea fi criticata (si a si fost) dar eu, unul, acum, ma inscriu si mai convins in randul celor care o apreciaza. Pana acum impresia mea ar fi ca Houellebecq nu este foarte interesat de verosimilul psihologic ci mai degraba de o vizualizare a grotescului realitatii. Personajele sunt simple, extrem de simple chiar, banale, fara prea multe conflicte interioare, blazate - sitesc reviste, ghiduri turistice, romane de duzina-, un produs al unui sistem in care functioneaza perfect, la care s-au adaptat. (Desi sunt rare gasesc foarte interesante comparatiile dintre Occident si Orient, observatiile pe marginea structurarii corporatiste a vietii, a mercantlizarii ei - "L'economie est un mystere" spune la un moment dat, apoi, "dans la plupart des circonstances de ma vie, j'ai ete a peu pres aussi libre qu'un aspirateur" si, "J'avais l'intuition que, de plus en plus, l'ensemble du monde tendrait a ressembler a un aeroport"). Impresia mea este ca Houellebecq isi priveaza intentionat personajele de drame interioare, de conflicte morale tocmai pentru a face posibila, in final, o imagine a lumii dezvoltate si a resurselor sale de dezvoltare. El nu critica direct, punand in scena - cel putin aici - niste personaje neadaptate, complexe, ci construind un tablou grotesc. Dar toate acestea sunt numai niste opinii pe care le am in momentul de fata, nici pe departe avizate si este foarte posibil ca in final - dupa ce voi mai citi si altceva de el - sa constat ca m-am inselat. M-am gandit numai ca este frumos sa raspund la intrebare.
RăspundețiȘtergereAm vazut ca ai scris si tu pana la urma despre Platforma si ma uimeste cat de diferit am perceput-o unul si altul.
RăspundețiȘtergereIntre timp am recitit Particulele elementare si acolo Hbq pomeneste la un moment dat Minunata lume noua a lui Huxley si personajul Bruno (un frustrat ca orice personaj principal hbquian) spune ca lumea aceea pe care Huxley o prezinta ca o distopie lui i se pare o utopie, o lume perfecta. Am impresia ca asa cumva, numai ca invers, s-a intamplat si cu tine si Hbq: ceea ce Hbq prezinta ca o fericire utopica (turismul sexual, promiscuitatea) tu ai perceput ca o distopie grotesca (si nu fara temei, zic eu, doar ca imo nu asta voia sa spuna autorul). Afaik Hbq nu e un scriitor prea subtil, ce zice el si chiar ce zic anumite personaje ale sale tr luat la propriu.