Desi Nae Ionescu apare primul in titlu, cartea e despre Mihail Sebastian, accentul cazand pe relatia lui cu Nae Ionescu si pe perioada in care Sebastian a lucrat la Cuvantul, ziarul acestuia. E probabil cea mai nedreapta biografie a unui scriitor citita de mine.
Cartea e extrem de subiectiva. Nae Ionescu e, inca din titlu, Diavolul, iar Mihail Sebastian e "vrajit, adica sedus si indragostit" de acest personaj si "simtea nu numai bucuria indragostita de a-i fi in preajma, ci si placerea masochista de a i se supune" caci "iubirea lor [e] lesne incadrabila in relatiile de natura sadomasochista". "De doua mii de ani" este un "discurs indragostit", mai mult, "Declaratie de iubire, romanul este si o declaratie clara de vasalitate".
Si Mihail Sebastian nu e doar un criptohomosexual(*) masochist care se complace in postura de "sluga" ci si un "extremist moderat de dreapta" (oximoronul apartine Martei Petreu). Cartea se bazeaza pe multa documentare, dar si pe multa interpretare a surselor documentare - interpretare de foarte multe ori fortata, hazardata, in special in perioada legionara a Cuvantului.
Sunt si lucruri care stau in picioare, cel mai surprinzator fiind o bizara simpatie a lui Mihail Sebastian pentru... Mussolini ! Nu cred totusi ca e suficienta ca sa faca din el un extremist de dreapta, cata vreme in aceeasi perioada manifesta o constanta aversiune fata de Hitler si o surprinzatoare ingaduinta fata de URSS. Reala e si neincrederea lui Mihail Sebastian in democratia interbelica romaneasca si convingerea ca ar fi nevoie de o revolutie.
Mai departe insa incep speculatiile, interpretarile fortate, nefondate. Faptul ca un articol (apolitic) al lui Sebastian apare pe aceeasi pagina de ziar cu 2 citate din Carol al II-lea o face pe Marta Petreu sa spuna ca Nae Ionescu i-a facut lui Sebastian onoarea de a fi "coleg de pagina cu regele" ! (Ea n-o fi fost niciodata "colega de pagina" cu Ceausescu ?) Dar cel mai fortat sunt interpretate articolele lui Sebastian din timpul perioadei cand Cuvantul s-a apropiat de legionari (o luna si ceva - pana la suspendarea ziarului de catre autoritati). Marta Petreu incearca in permanenta sa gaseasca in ele similitudini cu articolele si ideile prolegionare ale lui Nae Ionescu si le vede chiar si in articolele care de fapt exprima (discret) pozitia opusa ("Cei care nu voteaza", "Omul cu revolverul" etc.). Ca una spune Mihail Sebastian si alta spune Marta Petreu ca ar spune Mihail Sebastian se poate intui chiar din citatele incluse in carte si devine absolut clar daca citesti acele articole in intregime (ceea ce eu am facut).
Nu o recomand, deoarce creeaza o imagine mult deformata - si deformata in rau - despre un om care nu merita asta. Daca totusi o luati, luati-o cum grano salis...
(citita pe tableta)
--------------------------
* Ipoteza preluata de la nepoata scriitorului, Michele Hechter, care nu si-a cunoscut unchiul irl.
Ciudata carte :-?
RăspundețiȘtergereFoarte ciudata pt o carte biografica, non-fictiva.
RăspundețiȘtergereMa gandesc ca poate ar trebui sa revin si sa iau articolele alea unul cate unul si sa arat ca in ele Sebastian zice altceva decat pretinde Marta Petreu; poate ca o sa o fac, desi e cam mult de munca.
Mda, au început şi la noi cu aceleaşi exagerări ridicole gen nemţii cu nazismul, e clar. Cum a scris Lavastine cartea aia, cum au simţit nevoia câţiva să se facă mai catolici decât papa... Era de aşteptat...
RăspundețiȘtergereMarta Petreu sustine ca ea a inceput si Lavastine ar fi plagiat-o. In privinta asta nu stiu ce sa cred, nu cunosc suficient problema si nu am citit cartea Alexandrei Lavastine, observ numai ca si in articolul ala din link (din revista 22) Marta Petreu vine cu epitete inedite: "Al. L.-L., ca o cotofana careia ii plac obiectele lucioase"...
RăspundețiȘtergere