Vladimir Nabokov, Lolita, Editura Polirom, 2011
John Fowles, Colectionarul, Editura Polirom, 2007
Dragostea a fost dintotdeauna subiectul preferat al literaturii, cantat in poeme si descris in proza de mii de ani - incepand probabil cu Cantarea Cantarilor - de regula ca un sentiment inaltator, care scoate la lumina ce e mai frumos in om si da farmec vietii. Putine sunt cartile care fac nota discordanta, care vorbesc despre fata intunecata a dragostei - dintre ele, primele care imi vin in minte sunt Lolita lui Nabokov si Colectionarul lui Fowles.
Dincolo de toate deosebirile: intre scriitura celor doi, intre perechile de personaje: incultul Fred/Caliban al lui Fowles si eruditul, rafinatul Humbert Humbert, precum si intre victime: Miranda, intelectuala si artista si respectiv Lolita, tupeista si putin vulgara pustoaica americana refractara la cultura "inalta", interesata doar de pop culture, de pilda de benzi desentate... dincolo faptul ca in Lolita e vorba de pedofilie, de un om matur si o fetita (initial de 12 ani) pe cand in Colectionarul e vorba de doi tineri potriviti ca varsta, dar nu si ca personalitate... dincolo de toate astea, situatia e similara: in ambele avem teminicieri indragostiti, prizonierii prizonierelor lor, pe care le adora, la care se gandesc toata emotia si gingasia de care sunt capabili - vezi cum incepe "Lolita, light of my life...", dar si inceputul Colectionarului pare cititorului neprevenit povestea unei dragoste obisnuite - pe care vor sa le rasfete coplesindu-le cu cadouri, oferindu-le orice isi doresc... in afara de libertate: sunt mereu la panda, pentru a sesiza si preintampina sau impiedica prompt orice incercare de evadare a prizonierelor lor.
(Draft din 18 septembrie 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu