Scriitoarea canadiana mi se pare cea mai buna dintre premiantele Nobel din anii 2000, clar deasupra Hertei Muller si a lui Doris Lessing. Foarte buna cunoscatoare a sufletului omenesc (si a celui feminin in particular), cu meandrele si contradictiile lui si aspiratia lui inconturnabila spre fericire in ciuda oricaror aparente exterioare si circumstante. Caci eroii ei sunt de multe ori atipici: O servitoare care ascunde sub aparenta cea mai prozaica si practica o doza neasteptata de sentimentalism naiv. O bolnava de cancer cu parul cazut la chimioterapie, care descopera ca totusi pentru ea viata nu s-a sfarsit.
Un triunghi amoros de batranei pensionari, adevarate jucarii stricate: Fiona, bolnava de Alzheimer, a uitat complet deceniile de casnicie fericita cu sotul ei, memoria ei pastrand doar tineretea, cu prima dragoste pe care o retraieste la azil, unde l-a regasit pe obiectul iubirii ei, rablagit si el, in scaunul cu rotile. Iar sotul - pentru ea doar o cunostinta cam sacaitoare cu vizitele lui - asista neputincios la fericirea lor, apoi la disperarea ei cand iubitul ii e luat de la azil de sotia sa. Asta a fost printre preferatele mele.
Alta povestire care mi-a placut in special urmareste relatia fluctuanta dintre o nepoata si matusa ei: mai intai adolescenta de la tara si matusa de la oras care o serveste cu prima tigara, in fatza parintilor intimidati de dezinvoltura rudei lor, aducand cu ea o briza de libertate si emancipare din locul unde fata ar vrea sa ajunga; apoi tanara studenta in acel oras si matusa semidocta, trecuta, cu apartamentul imbacsit de mobile vechi amintidu-i fetei de acasa, de ceea ce vrea sa lase in urma.
Am primit-o ca ebook gratuit la una din promotiile librariei Elefant - btw, azi (28.08) ofera un ebook de Octavian Soviany - si am citit-o pe (vechea) tableta.
